de sfarsit de zi

Nu mai stiu in ce clasa eram. Oricum, la liceu. Venisem in Bucuresti, in excursie (am mai zis ca sunt din Valcea). N-as fi mers in excursia asta, da’ aveam o colega care-mi placea mult. Ea mergea. Deci, hop si eu. Bine, eram pustani si erau alte vremuri, nu va ganditi la prostii. 😉 Pur si simplu voiam sa miros aerul din preajma ei. Si sa tatonez terenul. Poate, poate s-o lasa c-un plimbat sub clar de luna, la intoarcerea in Valcea. Nu s-a lasat. L Da’ eu aveam sa aflu asta putin mai incolo. Mai precis in a doua zi a excursiei. In prima zi toate au fost bune si frumoase. Adica eu si colega cu pricina ne-am vazut fiecare de treaba lui. Cre’ca nu gaseam momentul prielnic de atac, sau ceva (nu pot sa zic ca eram tantalau, ca ma fac naiba de ras). Da’ nu-i nimic, mai aveam inca doua zile din excursie. Timp cacalau.

Asa ca, de-a doua zi am hotarat sa incep „atacul”. Subtil. Si pe toate planurile. La ora aia nu auzisem de Sun Tzu (da, stiu ca cititorii mei sunt mai destepti ca mine, dar preventiv asa: Sun Tzu a fost un general chinez, autorul lucrării Arta războiului). Dar cred ca asta, generalu’ chinez, era mic copil pe langa mine. Eram in parcare la Hotel Astoria (cred ca plecam la Antipa JJJ) si desfasuram toata „artileria grea”: carat de geanta (la ce dracu’ ii trebuia ca sa mearga la muzeu ???), misto-uri grosolane la adesa celorlati pretendenti concurenti, dat geaca jos sa se vada tricoul al nou cumparat fix pentru excursia asta… Ce sa mai vorbim, ati inteles cam care era tabloul „campului de lupta”.

Cand s-a auzit de undeva „baaa, a zis soferul sa urcam ca plecam”, m-am indreptat hotarat spre „aleasa”, fiind decis sa-i propun sa stam unul langa altul in autocar. Acu’ poate vi se pare desuet, dar la ora aia treaba asta facea cam cat o juma’ de cerere in casatorie. Am ajuns in fata ei si inima-mi batea ca dracu’. Eram decis deja, sa aman propunerea pentru intoarcerea de la muzeu. Mi-a scurtat ea zbuciumul. S-a uitat la mine si ochii i s-au luminat (ufff, am rasuflat usurat, hai ca e de bine). „Auzi? zice (ce-i drept, buna intrebarea, pentru ca imi simteam timpanele bubuind) vezi ca ai un muc pe obraz”! Mai are rost sa spun mai departe ? Da, chiar aveam un muc pe obraz. Iar amintirile mele, legate de colega respectiva, se impart in doua categorii „inainte” si „dupa” muc.

mihai_vasilescu-muc

51 de gânduri despre &8222;de sfarsit de zi&8221;

  1. Numai amintirile?! La cum te stiu pariez ca intreagul curs al vietii s-a impartit la i.M si d.M. Acum te afli pe la anul 24 d.M.

  2. E explicabil, ai dreptate. Ce a urmat mai tarziu a eclipsat povestioara cu mucul nazdravan…

  3. mda…batranul muc este un mare ucigas, apare exact cand nu trebuie: obraz, buza de jos, maneca, cerul gurii…fasole. Suntem practic niste muci mergatori. 😦

  4. Am si eu amintiri minunate despre subiect…am o verisoara cu 3 ani mai mica, alaturi de care mi-am petrecut toate vacantele copilariei, la tara, la bunici, undeva pe langa Harsova…intr-o frumoasa seara de vara stateam in caruta bunicului, culcate pe un pat de paie si asteptam sa rasara stelele…si nu stiu cum imi arunc privirea spre ea: draga mea verisoara isi scotea cate un muc, il studia putin, dupa care il inghitea cu mare placere!!!…eu, oripilata, ii zic: ce naiba faci?, cahhh….la care ea, zambind, scoate unul mare si lung, galbior,…si zice intanzand mana spre mine: vrei si tu?….am ramas fara replica!..nu vrei?!..treaba ta!…si parca regretand ca pierd o mare delicatese, deschide gura si il ighite cu mare pofta!……de atunci fac alergie cand cineva imi intinde ceva de mancare si ma intreaba: vrei si tu?….
    sa aveti o privara frumoasa si amintiri fara muci…..

  5. Mihai,atunci in fata Hotelului Astoria,ai fost indragostit muci !!! 🙂 Dar ce sa stie biata fata…
    Sa fii pe faza cand te vei indragosti lulea 🙂 !

  6. Eu vreau sa stiu cine era fata asta!

  7. Cate persoane trebuie sa fim ( curioase 🙂 ) ca sa te convingem…?

  8. O sa facem un referendum atunci !

  9. Hai sa facem referendum atunci …. eu il initiez!

  10. Helloooo? Mihai, unde au disparut toti?

  11. Trebuie sa mai gasesti un subiect ca sa-i scoti din carapace! Si pentru ca Sabin m-a facut uracioasa (si vulpea a spus ca strugurii sunt acrii:) ) iti vand un pont:la majoratul Elenei eu l-as fi facut pe Sabin sa planga,; eu nu recunosc nimic (dar colegii stiu ceva 🙂 )

  12. eu nu imi amintesc nimic ! iti dau voie sa scri despre asta! 🙂 tu spui ca eu plangeam, dar mie mi s-a spus ca eu am fost „bestia”…?!?!

    • @carmina, acu’ eu nu stiu care era „bestia”. Si cine a plans mai mult.:))) Nu as putea sa scriu despre asta mai mult decat am facut-o aici. Tot ce stiu este ca m-am trezit cu tine in camera unde ma „adpostisem”. Plangeai si nu mai stiu ce vorbeai. Se prea poate ca printre sughituri sa fi auzit pomenit si numele „Sabin”. Dar n-am apucat sa ma dumiresc. Ca a aparut „titularul” care mi-a reprosat ca de ce stau cu tine. 😉

      • Si eu îmi aduc aminte de petrecerea aia ca un mare … circ. Era o grămadă de drama in jurul lui Sabin si „fetelor” lui. Țin minte ca cu greu m-am hotărât sa vin. Dar a fost super bine pana la urma, deși eu nu știu nimic de lacrimi varsate de nimeni. Si 15 decembrie a marcat aniversarea mea si a lui Cristi :-). Good old times indeed!

      • @promotie91, deci eu am tinere de minte, da ?

      • Nu cred ca vreau sa te provoc, Mihai. Cine știe ce secrete/amintiri/vise ne mai dezvaluiesti.

        Promotie91 e asociat cu adresa mea de email, am schimbat telefonul …

        Violeta

      • @promotie91, nu stiu cum stau cu memoria, dar de la cheful asta imi amintesc aproape tot. 😉

  13. Cred ca bausem ceva, ca nu-mi amintesc nimic….Desi nu prea sunt prietena cu Bachus…Ma uimesti ce bine ti minte amanuntele! Dar de ce sau de cine te adapostisei…?

  14. Upsss! Cata indiscretie pe mine, sa dau buzna asa….Stai putin, daca incepi iarasi cu misterele….CU CINE????

  15. Nu cunosc, deci nu e interesant! Bine ca nu ai facut iarasi …REBUS ! Normal ca voi le stiati pe fetele mai mici…noi ii stiam pe baietii mai mari! 🙂

  16. Da, si eu mă minunez ce memorie buna are Mihai. Sau imaginatie …

    Sigur Sabin stia cine e fata. Le stia pe toate fetele 🙂 chiar dacă avea bune maniere :-))))

  17. Poate. Singurul lucru ce mi-l amintesc a fost ca tata nu m-a lasat la chef (desi Elena a fost prietena mea cea mai buna pana a aparut..love-ul..) si am plecat, mai bine zis am fugit de acasa! Probabil ca asteptarile mele or fi fost prea mari si de aceea eram suparata! Cert este ca am fost pedepsita „long time”….Deci tot m-am ales cu ceva! :))))))
    Dar nu stiam de Vio si Cristi…frumos!

  18. Ma duc la meci la Mada. Din nou fotbal…:) Vorbim mai incolo!

  19. Am revenit! Care era treaba cu voi doi…siiiii inca cineva! Tare!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s