Apa calda si fetele grabite

Am locuit o vreme intr-un camin studentesc de fete. Fostul „Occidentului”, daca il mai stie careva. Fetele spuneau despre el: „asta a fost mai demult bordel, apoi spital de nebuni, iar acum e si una si alta”.  Nu puteam sa le contrazic. Asa imi parea si mie. Ba chiar din comparatiile cu prima lui functionalitate, puteai sa tragi si ceva foloase. 😉 Era o constructie veche si nasola, dar pozitionata excelent, aproape de scoala. Rahat cu perje, fix ca e aproape de scoala ma interesa pe mine. Era plin de femei si chiar in centru, adica aproape de locurile de „pierzanie” ale studentului roman, ajuns in Capitala.

Nu eram singurul baiat din camin. Ca si mine, mai erau altii care-si incercau abilitatile de a forma un cuplu. Si-ti trebuiau „abilitati”, nu gluma. Ia incercati voi sa „faceti ceva” (vorbesc de chestia aia care implica dezbracatul ambelor parti), intr-o camera in care mai existau inca doua perechi. Dintre care una nu parasea niciodata incinta. Cel putin, nu impreuna. Macar unul din ei, era in permanenta in camera. Eram mai naiv, pe vremea aia, dar acu’ imi dau seama. Cred ca aia doi aveau vreo comoara dosita pe undeva si stateau s-o pazeasca. Altfel nu-mi explic. Un an de zile am stat acolo si macar unul era prezent in camera aia. Ea era din Piatra Neamt si o chema Betty (fuuuuuny). Ce reusea sa faca femeia aia in domeniul gastronomic (la orice ora din zi sau din noapte L ), cu un simplu resou, era de neimaginat. Nu stiu cum naiba de n-o vad la MasterChef. Pe el nu mai stiu cum il chema. Iar ailalti doi nu au avut vreun mare impact emotional asupra mea. Erau oameni normali.

Ce vremuri, ce inseamna tineretea… Ma infior numai cand ma gandesc, in ce conditii stateam sase acolo. Camera avea maxim cinspe metri patrati. Baia era, bineinteles, pe hol. Dusurile erau tot pe hol, dar separat de baie. De fapt, dusuri functionale, erau doar la parter. Pentru ca apa calda nu avea suficienta presiune, ca sa treaca de nivelul marii. Frumos era, ca pe langa lipsa de presiune, apa calda mai avea o calitate. Era foarte rar intalnita. Cam o data la doua zile aparea. Seara. Si in momentul ala nu aveai cum sa nu stii. Se auzea un vuiet in tot caminul, apoi o chiraiala generala. Ambele, urmate de strigatul „a venit apa”, insotit de lipaitul slapilor ce se indreptau spre sala de dus. Am spus „sala” pentru ca exact asta era. O mare incapere cu dusuri la comun. Cam ca in filmele cu puscariasi. Nu existau cabine de dus, decat la etaje. Dar acolo, dupa cum va spuneam, erau inutile.

Problema era ca noi, baietii, trebuia sa asteptam sa se duseze intai toate domnitele din caminul ala. Abia apoi rugam una din fetele noastre sa stea „de sase” si intram si noi sa curatam jegul. In teorie suna frumos. In practica, voi ati asteptat vreodata dupa o femeie sa faca dus? Dar dupa doua? Trei, da? Sunteti rabdatori, ma inclin in fata voastra. Da’ ia incercati sa stati dupa cateva zeci. Chiar daca aveam suficienta rabdare (generata de cantitatea de praf pe care o duceam pe trupurile noastre tinere), in doua cazuri din trei, dupa vreo cateva zeci de minute de asteptare infrigurata, urma un „aaaaahhh” prelung. Iar blestemele fetelor prinse cu balsamul in par, ne confirmau: s-a oprit apa calda.

Acesta era contextul in care, intr-o buna zi pe la orele pranzului, aud intamplator o discutie intre doua „vecine” de camin. Dialog din care reiesea ca ESTE APA CALDA. Ce maaaaaaa ? Apa calda ziua ? Eram singur in camera, deci nu avea cine sa stea de paza. Dar tentatia era prea mare. Era vara si cald. Ultimul dus il facusem cu ceva vreme in urma. Ma mai splam la chiuveta, cu apa rece, pe corp. Dar parul meu lung si cret (da, stiu, nu s-ar zice…dar eu chiar am parul cret si pe vremea aia era si lung) chiar ar fi avut nevoie de apa calda. Asa ca mi-am zis: „imi bag picioarele, astea din camin sunt la scoala la ora asta, ma duc”. Si m-am dus.

Noroc aveam. Sala era goala. Deci m-am instalat frumusel si am inceput sa savurez cea mai mare inventie a omenirii de la foc incoace, apa calda. Stateam cu ochii inchisi, ca sa nu ma usture de la sampon (si balsam). Apa imi cadea tare pe crestet. Minunat. Era, hotarat sa profit cat mai mult de spa-ul neasteptat.

Mare mi-a fost surpriza cand am deschis ochii si langa mine se imbaia una din fetele din camin. Eu stateam cu spatele, cand a intrat ea si pe vremea aia eram slab mort. Femeia a vazut o claie de par uda, suficente motive de confuzie. Domnisoara era convinsa ca suntem de acelasi sex. Cel putin asa cred. Pentru ca, daca avea ceva intentii „necurate” cu mine, nu ar fi zbughit-o asa in momentul in care mi-am zis sa verfic cum sta treaba si am tusit. Tare si gros. Da, dupa ce am admirat „peisajul” pret de doua-trei minute, m-am gandit s-o rog sa ma ajute cu spalatul pe spate, unde nu ajung. Da’ nu puteam s-o iau asa la fix. Am zis sa pregatesc terenul intai. Daca eu tuseam ca o locomotiva, iar ea imi zambea dragastos, bagam treaba cu „spalatul”. Nu numai ca nu mi-a zambit, dar a intins-o cu prosopul in mana, cu corpul sapunit si doar cu un papuc in picioare. Celalat i-a sarit din graba si nici ca s-a mai intors sa-l ia.

Dupa micul „incident”, ne mai intalneam din cand in cand prin camin. Eu ii zambeam cat de libidinos ma simteam in stare. Dar cred ca nu aprecia.

Eh, doar nu credeati ca e poveste „pornache”. As fi vrut eu sa va povestesc alt final.