Lupta la nivel inalt…by Ana R.

Cred ca a plouat mult cand m-am nascut eu. Asta plus ceva mostenire genetica, m-au scos de 1.80 metri. Evident, ca am trecut prin toate stadille apelativelor binevoitoare ale colegilor de scoala. De la “paluga” si “stalp de telegraf”, s-au oprit toti la ilustra porecla: “Macara”. La momentul respectiv, nu aveam sansa sa protestez prea tare, asa ca “Macara” a ramas.

Toate bune si frumoase. Numai ca toti baietii, probabil ma considerau un fel de Goliat, cu care ei in masculinitatea lor precoce, tineau sa isi masoare puterile. Ce daca eram fata? La varsta respectiva si asa eram destul de asexuati, asa ca, eu eram sacul lor de box. Incepuse nebunia cu artele martiale. In sala de sport, se tineau seara, cursuri de Jiu –jitsu. Evident ca toata plodarimea din scoala era inscrisa. Baietii din clasa mea, nu aveau distractie mai mare, decat sa faca practica pe mine. Ma trimitea mama, imbracata primavaratec, toata numai in nuante pastelate. Ca sa vin acasa, cu urme de pantofi si praf in toate punctele vitale si nevitale ale corpului meu.

Am indurat, am facut pe mironisita ofensata ca de, eram fetita, pana cand nu am mai rezistat si am inceput operatiunea: “Tupangeala”. Adica am ripostat serios, avand la dispozitie si niste zone mai sensibile decat la fete. Testosteronul a fugit ofensat de riposta. Dar s-a reintors mai tarziu sub forma romantica. Si nu stiu cum se facea dar mie imi placeau numai baietii mai mici de inaltime ca mine.

Cred ca toate femeile inalte dezvolta sindromul „mama closca”. Ai senzatia ca tu, fiind mai mare decat restul, trebuie sa ii protejezi pe toti. Si cum majoritatea masculilor sufera un pic (datorita mamicilor lor senzationale :)) de sindromul lui Oedip, cam toti se inghesuie sa fie protejati!

La inceput am avut noroc. Primul meu prieten era mai inalt ca mine. Dar soarta nu m-a ajutat prea multa vreme. Asa ca, inevitabil, am acceptat cererea de prietenie (si nu pe facebook, ca nu era pe vremea aia) a unui tanar mirobolant. Dar inzestrat de natura, cam cu 11 cm…in minus fata de mine (repede v-ati gandit voi la prostii). Eu purtand vesnic si tocuri (imi place aerul mai rarefiat), eram evident cuplul ideal, dar la circ.

Cum sa explici omenirii, ca inimile inamorate nu tin cont de inaltime? Ca la “orizontala” nu mai exista inaltime ci cu totul alte “unitati de masura”? Eram mistoul general. El ma numea: “Trofeul”, iar famila mea numise piticul de gradina cu numele lui. Ulterior s-a dovedit ca nu numai inaltimea a fost un impediment, in evolutia relatiei. 😦

Si iata ca, soarta imi scoate in cale, alt Fat Frumos cu “picioare lungi”. Pe asta nu l-am mai lasat! Asa ca azi, cumpar de zor haine pentru fie-mea. Care la 7 ani este, culmea, cu un cap mai inalta decat toti colegii ei de clasa. Habar nu am cu cine seamana!!! 🙂

mihai_vasilescu_tall_woman

sursa foto

43 de gânduri despre &8222;Lupta la nivel inalt…by Ana R.&8221;

  1. Imediat dupa caderea zidului Berlinului, m-am indragostit iremediabil de o colega de liceu, care,da…ai ghicit, era mai inalta decat mine cu aprox 4-5 cm.Doamne, ce-mi mai placea cum se zgaltaia fundul ei la tabla cand rezolva o ecuatie de gradul 2 (cred..:) ).Si am suferit asa pana la banchetul din clasa a XII a cand am reusit sa cuceresc reduta,dar cu ce lupte..

    A urmat o dragoste cu nabadai timp de 7 ani, am ajuns amandoi la Bucuresti si drumurile au inceput usor,usor sa se separe.Diferenta de inaltime chiar nu a fost o problema ci faptul ca eram un adolescent intarzaiat.

    Sa-ti fie sanatoasa fetita si te asteptam cu noi povestioare.

  2. @Ana R. Deci o sa ne scrii si tu in fiecare zi? Sau cum o sa fie?

    • @ gabriela Dupa cum am convenit cu „proprietarul”, in principiu, cam o data pe saptamana. El e „geniul creator” al blogului, eu sunt umila invitata. :)))))

  3. @ Mihai Vasilescu Nu s-a intamplat nimic notabil la banchetul meu de clasa a XIIa, si noi avem nenumarate fete inalte. Alta era specialista in ecuatii!

  4. Bine ai venit pe la noi macara 🙂

  5. Depinde foarte mult de cum te porti cu noi :))

  6. Am descoperit blogul de vreo luna si ma „hilizesc” zilnic de postari si evident ca l-am recomandat si unor prieteni. Azi ma suna unul dintre ei si imi zice: „girafo (deh si in septembrie cand m-am nascut eu au fost ploi torentiale de am ajuns la 1.80 m) ai citit la mihaiv….. pe blog, a scris una la fel de „scunda” ca tine doar ca nu s-a plans cum te plangi tu ca nu iti gasesti haine pe masura ta. Mi-am gasit niste pantaloni normali acum 4 ani in Viena, mi-am cumparat atunci vreo 5 perechi si de atunci am avut n-mii de tentative in Romania de a gasi o pereche pe care imbracand-o sa nu zici „ca ma duc la pescuit” sau „pantaloni de apa adanca”.
    Am ras de niste colegi de serviciu din sudul Italiei (unde inaltimea medie este 1,6 m -1,7m) ca in Romania ploua extrem de mult si noi (eram eu si inca 2 baieti 1,85m-1,90 m) cand ploua iesim afara in ploaie si uite asa am ajuns la inaltimile astea, unul mai „gigel” din fire chiar ne-a crezut.

  7. Stii ce e ciudat: am o prietena mai inaltutza decat mine (stii tu cine se aseamana se aduna),
    „doar” 1.83 m ….dar ea nu are nicio problema cu hainele, are picioarele mai scurte decat ale mele.
    Tot timpul rad cu fratele meu ( si el unul de asta de i-a uitat „nenea ala de sus aka Dumnezeu” masura- deh suntem o familie de „pitici”) ca noi am putea conduce masinile chiar si daca am sta pe bancheta din spate.
    Evident toata lumea care ma vede prima data lanseaza intrebare: ce sport ai facut??? si raspunsul meu: „am taiat frunze la caini” , cred ca am avut o placere sadica sa ii aud pe saracii profesori de sport din generala si liceu :intra si tu in de echipa de: basket, volei, handbal dar eu batman batman nu am timp de prostii am de invatat.

    • @alice La mine profesoara de desen, o doamna la 1.46 cm, ma intreba daca m-au dus parintii la doctor sa verifice daca nu am gigantism hipofizar, asta pana a venit tata (care e si el de 1.82 cm ) la scoala si i-a explicat in termeni mai duri :” – Nu are Doamna nimic fi-mea, asa a fost la noi in familie pamantul baligaros”

    • @Ana R.
      @alice
      tareeeeeee! :))))))))))))))

  8. @ Mihai V – Felicitari pentru alegere. Ma bucur tare mult ca Ana este prezenta aici
    @Ana – M-ai lasat fara cuvinte:) Bravo – Ma bucur tare mult ca reusesti cumva sa le imbini – si job si familie, ,gospodina, crescut copii, casa si acum si blog – asta ca sa ne intelegem:) venind de la la workoholica:D Te pup si abia astept sa mai citesc

  9. @Geutu Multumesc mult pentru aprecieri! Sper tare mult sa reusesc sa jonglez destul de bine cu toate aceste activitati! 🙂

  10. Ne potrivim. Eu am 1.90. Esti maritata ? Ca daca nu.. :))

  11. Mno, too bad, se pare ca am ajuns prea tarziu… Mda, povestea vietii mele….

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s