Transport privat, in conditii de lux

Acum ceva vreme, in firma unde imi petrec cea mai mare parte din minunata mea viata, unul dintre directori suna la secretariat si spune scurt:

– Am nevoie sa ajunga o masina la X (si da numele unei societati cu care avem ceva relatii de afaceri).

Acu’ si exprimarea a fost destul de evaziva. Nu era foarte clar ce fel de masina trebuia trimisa. Asa ca, secretara suna la cei de la logistica si trimite un „papuc”. Din ala de marfa, fara banchete, fara nimic. Doar ca, de la societatea respectiva, trebuiau adusi doi oameni, un el si o ea. Nicidecum ceva marfa.

Prin urmare, jumatate de ora mai tarziu, cei doi oaspeti ajungeau la intalnirea de la noi din firma. De venit au venit repede, dar nu cred ca le-a prea convenit viteza cu care au fost adusi. Din cauza de echilibru precar. Meeting-ul a inceput intr-o atmosfera semi-tensionata. Astia doi se tot foiau, tot raspundeau in doi peri. Pana s-a sesizat directorul nostru si a intrebat:

– S-a intamplat ceva? Ca nu prea va vad in apele dumneavoastra.

Si atunci s-a dezlantuit uraganul. S-au apucat cei doi sa povesteasca in ce fel au venit, cu masina de marfa. Ca nu e posibil asa ceva. Ca si-au stricat hainele si au crezut c-o sa moara. Din astea. „Pasarici”, cum ar spune un coleg de-ai mei. Cautau nod in papura.  Seful nostru s-a facut mic si scutura din cap, nu-i venea sa-si creada urechilor. Si-a cerut de patrusopt de ori scuze, da’ nu mai avea decat un gand: sa se termine dracului intalnirea si sa omoare pe cineva.

Nici plecasera cei doi bine, ca soferul care-i adusese era chemat pentru explicatii. Saracul, un munte de om (mare, bai nene), astepta sa fie chemat in birou si-si frangea degetele ca un copil. Cinspe minute mai tarziu, iesea rosu la fata ca racul, iar al nostru director venea sa ne povesteasca patania. Sa-si verse naduful si sa ia masurile de cuviinta.  La un moment dat, cand deja era bine infierbantat si dadea impresia ca o sa pocneasca de nervi, ne spune cum l-a intrebat pe sofer:

– Cum ai putut sa-i aduci asa?

La care ala, nevinovat, zice:

– Pai i-am bagat in spate.

🙂

– Cum sa-i bagi bai in spate??? Si oamenii nu au zis nimic?

– Doamna mai zicea cate ceva. Dar la un moment dat s-au linistit.

Fratilor, ati mers vreodata intr-o masina de marfa, care nu are nici macar o bancheta? Doar cabina aia de metal, goala. Sa vedeti cum e la curbe si la frane. Eu nu pot sa-mi imaginez cum oaspetii au mai ajuns intregi. Pai de-aia se linistisera, ca iti trebuie o gramada de energie ca sa incerci sa te tii de peretii aia de tabla.

Acu’ nu stiu daca va imaginati ce atmosfera tensionata era in firma. Nu era ca si cum se intamplase ceva minor. Nervi multi si fete incrancenate se zareau peste tot, la nivel de conducere. Dar la replica asta cu „s-au linistit”, ne-am pus toti pe ras. Ne-am intins pe jos. Cred ca aici a fost si norocul bietului sofer. Nu i-a mai facut nimeni nimic. Si partea si mai buna este ca si cei doi oaspeti ce fusesrea sechestrati in papuc, au ras la urmatoarea intalnire si multa vreme dupa aceea, cand se re-povestea trebsoara asta.

mihai_vasilescu_papuc

sursa foto

4 gânduri despre &8222;Transport privat, in conditii de lux&8221;

  1. Bine ai revenit – am ras cu lacrimi….

  2. Da, asa-s directorii romani, nici nu le pasa sa lamureasca omul, ba, uite de ce trebuie facuta asta, nu asa la intamplare… Deh, Romania, the land of choice…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s