L.E.
Dragii mei,
Sunt efectiv impresionat. Mi-au scris oameni din toate colturile tarii. Si continua sa-mi scrie. Asa ca trebuie sa va fac un update, cu situația actuală.
La ora aceasta Bruno are „oferte” clare din Bucuresti (trei), Ploiesti, Targu-Jiu si Tulcea. Din pacate nu a aparut nimeni din Vâlcea.
In oricare dintre orasele mentionate, mamei mele i-ar fi foarte greu sa ajunga. Gânditi-va ca acest catel a fost crescut, ca si cum ar face parte din familie. Nu cred că ar suporta socul dublu al pierderii tatălui meu si sa nu-l mai vadă pe Bruno.
Aseară târziu, am gasit o solutie de compromis. Un om cu suflet bun, nici măcar prieten cu ai mei, s-a oferit sa vina si sa-l plimbe de trei ori pe zi. Acum, cand va scriu, prima plimbare s-a si produs.
Dacă totul merge bine, vom astepta sa vina primavara (mai trece si timpul, iar mama se mai obisnuieste cu noua postură) sau sa apară cineva din Vâlcea.
Daca nu, voi lua legatura cu cei care il doresc.
Încă o dată, va multumesc!
Scriu acest post si va cer ajutorul. Este vorba despre Bruno, câinele părinților mei. Un labrador negru, in varsta de doi ani. Pentru cei care nu aveti de unde sa stiti, tatăl meu, tocmai ne-a părăsit. Iar el era cel care avea grija de câine. Adică cel care il scotea la plimbare.
In momentul de fata, eu practic sunt blocat în Vâlcea, pentru ca mama nu poate (fizic) sa-l scoată din casă.
De ce se întâmplă asta? Bruno nu este dresat si trage destul de tare in lesă, cand iese mama. Cei care ati avut (sau aveti) stiti ca un caine se domina prin ton si atitudine. Mama nu este in stare sa facă asta. Il vede ca pe un copil cu patru picioare, ca pe un membru al familiei.
Cu mine nu-i merge. E docil si raspunde la comenzi. Ma rog, e vorba de „la pas” si „aici”. Dar are potential, deoarece este un catel inteligent. Si daca cineva ar avea timpul necesar, sunt convins ca ar prinde imediat notiunile de bază.
Nu are rost sa va descriu aici ca e iubitor de oameni(caracteristic acestei rase). Ii plac copii. Si nu ca fel principal de mâncare. S-ar juca impreuna, pana nu se mai poate ridica de jos.
A trecut de perioada de facut prostii si de ros diverse lucruri. Acum isi gaseste cate un loc in casa si acolo ramane, de nici nu mai stii pe unde e.
Ah, da, din cand in cand sforaie noaptea. 🙂
De ce va cer ajutorul? Pentru ca eu nu mai am cum sa raman in Vâlcea. Iar situatia lui Bruno este „in aer”. Pe mama nu o vad in stare sa-l scoată din casă. De fapt, am si incercat. Cu chiu cu vai l-a plimbat un sfert de ora in lesă. Dar eu eram tot timpul pe aproape, gata să intervin.
Si atunci am vrea sa-l dăm, daca se poate pe undeva prin zonă, ca sa-l mai poata vedea mama, din cand in cand.
Exista inca o problema. Nu-l putem da cuiva care sa-l tina numai in curte. Medicul veterinar, care-l are in grija, ne-a spus ca nu ar rezista sa iasa direct la frig. Diferenta de temperatura ar fi prea mare si Bruno nu ar supravietui (ah, am uitat sa spun, ai mei stau la bloc).
Deci el ar trebui sa ajunga tot intr-un apartament sau la o curte unde sa aiba acces si la un spatiu încălzit. Altfel se duce. Iar mama nu cred ca ar suporta încă un soc de genul asta.
Da, poate ajunge si la curte, fara acces la interior, dar doar din primăvara. Astfel organismul lui s-ar obisnui cu noile conditii, pana la venirea iernii.
Pe principiul „nicio faptă bună, nu ramane nepedepsita”, poate reuseste sa ma ajute cineva. Dacă ar fi si din zona Vâlcea, cu atat mai bine. Din cand in cand s-ar mai trezi cu maica-mea la usă. 😉
El este Bruno:
mihai vasilescu blog 
ne poti lasa un nr de contact? in legatura cu catelul 🙂
il vrem noi!!!! te rugam, lasa=ne un nr de telefon sa vb.
@elena ignat, as fi preferat sa nu-l fac public. Adresa de mail e valida? Iti scriu acolo?
@elena ignat, ti-am scris pe facebook.
Si eu il stiu pe Bruno, v-am cunoscut si tatal- Dumnezeu sa-l ierte !. Mi-ar placea mult sa il am pe Bruno, insa nu prea am unde sa il tin. Mai un labrador, o femela, tatal dumneavoastra stia. M-am gandit la o singura varianta, daca v-ar interesa sa stiti, imi lasati un mail. O zi minunata!
@Cristina Elena, mihai_vasilescu@yahoo.com
si eu il vreau pe bruno,iubesc cateii si daca il voi avea sigur va fi pe mani bune
@Ionut, de unde esti?
se pare ca Bruno deja face victime…l-as vrea si eu, dar sunt din Bucuresti!
@ioana, bun esti din bucuresti. Stai la casă? La apartament? Da-mi niste detalii.
Vreau eu catelul.
@Watelle Silvia, da-mi mai multe detalii. Din ce oras esti? Bruno in ce conditii va sta? Vreau sa aleg fix cum o sa-i fie lui mai bine.
Banuiesc ca nu il poti lua tu pe Bruno acolo unde stai…altfel ai fi facut-o deja…banuiesc ca tatal tau il iubea ca pe ochii din cap.Singurul lucru pe care l-as dori daca as pati ceva ar fi ca nimeni sa nu-mi imprastie animalele (eu am mai multe). Of, e greu, nu te pot ajuta dar o sa ma gandesc pozitiv la voi,o sa-l ajute asta sa isi gaseasca stapanul perfect.
@carmen, da. As fi facut-o, dar nu am cum. 😦
@carmen, multumesc! E important sa trimiti gânduri bune. O sa fie bine, asa simt si eu.
este un caine superb si merita toata dragostea si atentia necesara. eu stiu ce inseamna sa cresti un caine de talia lui si cu temperamentul lui, avand un cane corso care l-am crescut de la o luna si pana in momentul de fata (are 1 an si 4 luni si 50 de kg). MI-AS fi dorit foarte mult sa il iau eu insa nu cred ca este posibil avand in vedere ca sunt din ploiesti.
@daniela, crezi ca s-ar intelege cu al tau?
Buna. Si eu sunt interesat de catel daca mai e valabil. Eu stau in Alba Iulia si am avut un labrador (catelusa) de 7 ani si din pacate a murit :(. Am vazut ca esti interesat sa ii gasesti un loc sa stea in casa. Labradorul meu statea tot timpul in curte( curte mare , gazon, ),era fericit si facea parte din familia noastra. Iti pot trimite poze cu labraodrul meu , filmari in care se vede ca era foarte ingrijit si fericit. Daca te gandesti, ma poti contacta pe mail. Merita un spatiu deschis!
@Radu, salut. Da, ar merita sa stea la curte. Numai ca trecerea de la apartament nu se poate face in plina iarna. Medicul lui veterinar ne-a spus ca ar muri. Pur si simplu nu ar face fata la trecerea bruscă. 😦
Nu stiu ce sa zic, Eu am avut un labrador si un Snautzer( Snautzerul l-am avut in urma cu mult timp). Eu tot timpul am fost de parere ca un caine de talia lui sa nu stea intr-un apartament. Sper sa isi gaseasca o familie iubitoare.
PS: Stiu pe cineva care are un rottweiler intr-un apartament si cainele e trist .L-am vazut ieri la zapada si era raiul pe pamant pentru el.
@Radu, stiu ce zici, dar trecerea ar fi prea bruscă. Veterinarul lui ne-a atras in mod repetat atentia.
In general, nici unui caine nu-i face bine statul doar in curte, trebuie lasat si in casa, macar intr-un hol. Dar e bine ca un caine de talie mare sa aiba o curte in care sa alerge, asa ar putea fi scos afara, in parc, ceva mai rar decat daca sta la bloc. Dar sa stea doar in curte, e exclus, mai ales ca un caine de rasa sau metis e si mai sensibil si predispus la boli si raceli decat unul care nu-i de rasa. Plus ca orice caine are nevoie de o cusca mare, incapatoare si izolata, daca e sa stea mai mult in curte. O cusca asezata undeva sub un copac, unde sa nu bata tare nici vantul si nici soarele (vara). Chiar si primavara si toamna exista riscuri mari din cauza umezelii de la ploaie si din cauza variatiilor de temperatura. De-asta cusca bine facuta, nu doar 4 lemne, e o solutie. Iar cainii, asa cum mi-a explicat veterinarul, nu se pot adapta la temperatura de afara, asa ca noi. Corpul lor nu poate face trecerea.
Cred ca i-ar face bine sa-si vada fostii stapani cat de des se poate, asa ca poate reusiti sa-l vizitati. Sper sa aveti succes si sa gasiti un stapan nu doar potrivit, ci unul care sa isi asume rolul de stapan al unui caine de rasa, impreuna cu toate responsabilitatile.
@Simona Deleanu, ce bine ca ai scris tu. Da, asa este. Multumesc si pentru gândurile bune.
Salut,
Vreau eu catelul. Sunt din Targu-Jiu, destul de aproape zic eu, stau la apartament iar ai mei foarte aproape de mine la casa. Eu si prietena ne dorim de mult timp un labrador, in cazul lui Bruno ma bucur ca este mai maricel si trec de perioada in care face „nebunii” in casa. Sper sa iei legatura cu mine pe mail. Mersi,
…ce se mai aude cu Bruno?:)…am dat share pe faibuciuc:))
@Texty, Salut. Ce ma bucur ca imi scrie lumea si ca oamenii il plac pe Bruno. Da, inca e valabil, dar pentru moment am gasit o solutie de compromis. Pentru ca mama nu ar suporta sa ramana singura, dupa pierderea tatălui meu, vrea sa încerce să-l mai tina. Am reusit sa gasesc pe cineva, dispus să-l scoată la plimbare, contra cost. Mai stau cateva zile, sa vad dacă tipul chiar e serios. Dacă este, l-ar mai tine. Pana se mai obisnuieste maica-mea cu noua postură. Sau până apare cineva din Vâlcea. Aici l-am da imediat.
Imi pare foarte rau pentru situatia de mai sus si doresc sa va sugerez folosirea unei zgarzi tip capastru, care are o bucla in jurul botului, iar cand cainele trage in lesa, ii apleaca capul si-i limiteaza campul vizual, ceea ce il face sa-si potriveasca pasul cu al mamei dvs. http://www.dogtrainingproducts.co.uk/halti-headcollar.php
@Iulia, ei bine pe asta nu o stiam. Multumesc.
Pingback: Stiinta de a refuza | mihai vasilescu's blog
Da, mama ta l`ar putea pastra daca ai gasi pe cineva cu inima mare, dispus sa plimbe catelul. Ma bucur ca ai gasit pe cineva, ma ofer si eu voluntar. Imi plac cainii foarte mult, am incercat sa tin unul in apartament insa nervii parintilor mei au invins dragostea mea pentru animalut. In caz ca persoana respectiva se razgandeste, ma ofer eu sa il plimb, sunt libera pana la pranz.
@Teodora, ce de oameni cu inima mare. Ce tare! Pai da-mi un email cu numarul tau de telefon, sa i-l las mamei mele.
Imi pare rau de situatie 😦 !! Daca o sa vreti puteti sa mi’l dati mie 😀 ! Multumesc !!