Nu stiu de ce, poate din cauza trecutului meu, cel mai tare si mai tare, pe lumea asta, ma enerveaza fetele sau femeile grase care mananca. Stati, nu sariti pe mine! Au si ele voie sa se hraneasca. Nu vorbesc aici de frunze de salata, cu un mar si o bucatica mica de piept de pui. Ma enerveaza cele care baloteaza cantitati impresionante de hrana. Cred ca uneori mi se poate citi pe fata ce gandesc. Frate, chiar n-or avea oglinzi? Chiar nu au pe nimeni sa le spuna (in afara de mine) ca nu e in regula ce fac? Sau cand se uita in oglinda se intampla vreun fenomen ciudat, de genul asta?
Intrebarea mea este: ce le face sa ajunga aici? Cand, in ce stadiu sau moment, considera ca nu mai asteapta nimic de la viata? Si ca o ceafa de porc poate produce maximum de serotonina in creierul lor? Ca snitelul cu cartofi taranesti au ajuns maximum de implinire in ceea ce se numeste viata lor. Vreau sa fiu bine inteles, nu vorbesc de tipe cu probleme de sanatate. Nici nu as avea cum. Sunt foarte putine si, tocmai din cauza problemelor respective, nu o sa le vezi mancand ce nu trebuie. Ma refer aici la femei care au aratat bine (sau macar normal) nu cu multa vreme in urma si apoi dintr-o data, parca, le vezi cum “explodeaza”. De ce? Considera ca au dat tot ce aveau ele de oferit vietii si din momentul asta trebuie doar sa primeasca? Si cum? Sub forma de calorii si tesut adipos?
Cum sa iti pui la micul dejun cinci (!!!) felii de paine (groase de doua degete, fiecare) cu unt (sau almette, nu am vazut cand le-a uns) si cu salam (eu vorbesc aici de caz real, din jurul meu), cum???!!! Si dupa aia sa te miri ca nu ai noroc in dragoste?
Uite, veneam odata de la alergat, din parc si am asistat la o scena semi-grotesca. Chiar la intrarea in Tineretului, una se intalnise cu barbatu-sau, care o plimba pe o alta de mana, pe alei. “Legala” era mai maricica asa, ceva de dimensiunile unui mic buldozer. “Ailalalta”, cam tigancoasa (desi, ca sa fiu cinstit, toti erau cu pigmentul mai inchis), dar arata spre acceptabil. Genul pe care cei mai multi dintre barbati ar fi catalogat-o ca “nu e rea”. Dupa stupefactia initiala, asta inselata, a inceput sa zbiere la ala cum ca “ce ai gasit la nenorocita asta?” si s-o loveasca pe aia cu…punga de la Mc (plina, binisor de plina) in cap.
Scena s-a incheiat cu ala plecand tot cu “cealalta” de mana si grasuna cu puga ei de Mc. Mi s-a parut interesant ca nu a renuntat la hamburgerii aia, sau ce-o fi avut in ea, sub nicio forma. Ca i se intamplase ce tocmai i se intamplase e una, dar o mai lovise si pe rivala cu ea in cap si tot n-a renuntat la haleala. Iubire, iubire dar cu foamea nu te joci.
Eu ma intreb, cam la ce s-ar fi asteptat ea? Oare nu asta e scenariul universal valabil pentru toate grasele (mai ales cele care au devenit asa) intr-o relatie (bine, ma rog, in afara de Oana Roman)?
Stiu, oricare dintre voi poate sa vina macar cu un exemplu de gen: “Nu e adevarat. O cunosc eu pe Dudulina, care e grasa si se intelege foarte bine cu sotul/prietenul ei”. Pot admite ca este adevarat. Insa este un exemplu singular. Este o particularizare, in timp ce eu vorbesc aici de cazul general. Dar, la fel de bine, pot sa spun si ca nu va cred. De unde stiti voi cum se intelege Dudulina cu sotul/prietenul? Ca asa spune ea, nu (ca doar nu ati stat la fundul ei s-o verificati)? Si de ce as pune baza pe ce zice grasa? Hai sa fim sinceri (vin din interiorul “fenomenului”), cred ca 90% dintre grasi enunta cu emfaza cum ca lor nu le pasa ca sunt asa. “Cine ma place, ma place asa cum sunt”, va suna cunoscut? Da, este o minciuna auto-protectiva. Niciunul dintre ei nu o crede, doar se chinuie s-o faca.
Daca sunt la restaurant, nu ma pot abtine sa nu ma uit in farfuriile graselor. Daca sunt pe strada si vad o “silfida” din asta carand un pranz impresionant (in zona de cantine de la Pipera), imi vine sa ma opresc, s-o intreb “de ce”? Oare o fi capabila vreuna sa-mi explice, dar sincer nu labareli aiuritoare, ce-o mana pe ea spre lupta asta inegala cu kilogramele in exces? Adica as vrea sa aud si eu motivatia cea adevarata, oricare ar fi ea. Daca vine o elefantida din asta la mine si zice asa: “Ba, mai lasa-ma in p**a mea in pace, mie imi place sa mananac mai mult decat sa ma f*t. Poa’ sa fie ala si Keanu Reeves (aici se poate inlocui cu oricine si orice i-ar face placere respectivei), ca pe mine ma tenteaza mai mult un muschiulet de porc, mediu, cu napi si sirop de artar”! Daca se intampla asta, eu nu mai comentez acest subiect in viata mea. Si mai mult de atat, o sa cedez locul oricarei grase, care-si devoreaza in metrou, cele trei merdenele dinainte de cina. Am zis!
P.S. In loc sa ma injurati, cele care va simtiti cu musca pe căciulă, puteti sa-l considerati un articol motivational si sa va puneti (poate pentru prima oara) intrebarea: chiar, de ce?
mihai vasilescu blog 
Doamne, mi s-a facut o foame de lup dupa ce am citit postul tau ( si nu glumesc ) !
@Ungureanu, in sensul ca ai manca o duduie mai grasuta sau cum?
Grasi, homosexuali, iarasi ne pisam pe toti care nu sunt ca tine! Iara incepem cu d-astea si aratam o gandire de om insuficient trezit. Probabil ca te face sa te simti mai bine stiind ca si tu ai fost gras, dar ai reusit sa slabesti, pe cand ele, vacile, nu au putut, pisa-m-as pe ele de vaci. Ha ha, proastele.
De ce nu alegi un alt aspect al vietii, unul la care tu nu ai reusit inca, ca sa se rada de tine, ca sa te poata intreba pe tine lumea: „pana cand mai Mihaita?; „trezeste-te bai baiatule ca dormi pe tine”; De ce ma? de ce?”
Din cand in cand e buna si autoironia. Da-le si graselor sansa sa rada de tine, sa vada ca blogul tau e un loc corect, unde vine randul tutoror la facut misto
@Preduca George, stii care e chestia? Fix la fel gandeam si cand eram gras. Daca ai remarcat, vorbesc doar despre femeile grase. Barbatii nu mi se par la fel de odiosi. Cat despre auto-ironie, pe acest blog. Daca nici eu nu am practicat-o, nu stiu ce sa mai zic. M-am „pornit” ieri cand am vazut-o pe una ce batea spre suta de kile, ducand un pranz baban spre locul unde avea sa-l devoreze. Iar azi-dimineata in metrou am fost la un pas (si ce rau imi pare ca nu am facut-o) s-o pozeze pe una la fel de mignona, ce cara un mic dejun demn de UM0436.
Haha, tot articolul tau mi-a adus aminte de-o scena la care am asistat vara trecuta. Ca orice roman respectabil, vineri seara „cu baietii” la o bere, la un vin, pe la o terasa…scenariul clasic. In dreapta noastra, o duduie si consortul doreau sa manance (atentie, trecut de ora 21…).
Vine chelnerul, ii intreaba de sanatate, adica ce vor sa comande si-si iau amandoi cate o ceafa de porc si 4 mici. Chelnerul, oarecum mirat, ii intreaba: „si garnitura nu doriti ?”. Raspunul micutei doamne de proportii a fost prompt si sincer: ” dar micii ce crezi ca sunt ? ” :D.
@peapetulburi, ceea ce se cheama o femeie hotarata. Buna asta! 🙂
Sunt sigur ca amandoi respectau o cura de slabire bazata pe un numar mare de proteine, dar deh… „ochii rai la lume” .
@peapetulburi, sunt convins. Mi-ai luat vorbele de pe taste.
Mie mi se par urâți cu toții: femei grase, bărbați grași… Nu mai zic de băieții copiii care ajung sa fie „pătrați „din cauza părinților inconștienți, care ii indoapa cu multi carbo.
Parca nu realizează ca , pe lângă faptul ca este extrem de inestetic, pot avea grave probleme de sănătate. Vorba doctorului C.: ” cu cat cureaua este mai scurta, cu atât viața este mai lunga!”.
@Laura, in cazul copiilor grasu, vorbim deja de inconstientă. A părinților.
Mai demult, pe cand maritata nu eram si ma aflam ceva mai firava ca in prezent, am urcat impreuna cu prietenul meu intr-un autobuz. In graba dansei sa ocupe un anumit scaun, o doamna robusta binisor, m-a daramat. La propriu. Avand in vedere imprejurarile si neputandu-ma salva, prietenul meu spune ca pentru sine, insa destul de tare: „Trece batoooza!”. Saraca femeie, cu vocea tremurandu-i: „Nu sunt batoza!”. Ce i-am mai facut dragutului meu… „ il certam si radeam, il certam si radeam”. De aceea nu voi renunta la lupta mea pentru pastrarea feminitatii.
@noname, bine ca nu ti-a zis-o pe aia cu „pana te măriti iti trece”, dupa ce te-a dat pe jos. 🙂