Cel mai scurt job al meu

Prin toamna lui 2000 am avut o perioada cand eram between jobs. Cu alte cuvinte o frecam toata ziua, fara sa fac nimic in afara de a ma uita la televizor. Activitate pe care o mai intrerupeam sporadic cu scopul de ma hrani si adapa. Iar cand treaba asta ma dobora de oboseala, mai bagam si cate un somnic. Sau aveti impresia ca statul degeaba nu face foame si somn? Va inselati amarnic. Parca mai abitir iti vine sa mananci si sa dormi. Ma trezeam dimineata, dupa cate o zi din asta de ne-facut nimic, de parca ziceai ca am tras in jug. Abia aveam putere sa-mi bag tigara in gura si sa sorb din cafea. Va spun, lenea si zacutul te termina de oboseala. Poti sa si mori.

mihai_vasilescu_lazy

sursa foto

Uite, vezi, minteam fara sa-mi dau seama. Mai aveam o activitate pe care am uitat s-o mentionez. Ieseam cu Billy. Daca ma cautai pe acasa si nu ma gaseai (sanse foarte mici dealtfel) eram in parc cu cainele. V-ati prins cam care era peisajul, sanatoriu scria pe mine.

Un amic de-ai mei (si vecin pe deasupra) m-a ginit ca ma ocup cu taiatul frunzelor pentru cei mai buni prieteni ai omului. Tipul era free-lancer. Da’ intr-un fel mai neortodox asa. La modul ca era platit pe „interventie”, cand era angajat pentru recuperarea de bani. Si mai lua tot felul de job-uri din astea scurte, intense si dragute, care presupuneau lovituri in zone unde nu raman urme sau remodelari faciale complete. Ce sa mai tura-vura, un adevarat suflet de artist. As putea zice chiar ca era un mare artist, cel putin dimensiunile lui mi-ar da din plin dreptul sa zic asta. Era pe la 1.95 si 150 de kile. Cum le sade bine poetilor. Revenind, m-a citit ca nu prea ma ocup cu nimic in zilele alea si mi-a lansat o propunere de slujba. Fara CV, fara scrisoare de intentie. Rezolva el imediat. Zice:

-Hai ma la noi, vorbesc eu sa te angajeze si daca te tii de treaba, iese bine!

„Noi”, „treaba”? M-au descumpanit un pic termenii, eu stiind cam cu ce se ocupa. Mi-a vazut fata dezorientata si mi-a explicat ca era angajat, pe perioada campaniei pentru prezidentiale, la Eduard Manole. Acu’, nu stiu daca voi ati auzit de nenea asta, sau il mai tineti minte, dar a candidat in 2000 la prezidentiale.

mihai_vasilescu_eduard_manole

sursa foto

-Pai ce sa fac eu acolo frate?

-Ce e nevoie. E multa treaba luna asta, pana la alegeri. Te trimite colo, colo. Mai vorbesti cu cate cineva, hai ca nu e greu. Castigi un ban bun.

Da, lenea era mare, dar foamea din portofel parca incepuse s-o invinga. N-am stat sa ma gandesc mult si mi-am dat acceptul. A doua zi dimineata m-am prezentat la noul meu job.

Am facut cunostinta cu prezidentiabilul. Parea ok. Mi-au fost prezentati si ceilalti de pe acolo. Lume normala. Doar intr-un colt erau patru huidume pe langa care amicul asta al meu parea un tocilar iesit campion regional la sah. Fratilor, nu va puteti imagina cum aratau si cat erau de mari. Si cu priviri din alea care te ucid, pana sa ridice ei mana. Niste brute, in adevartul sens al cuvantlui. Am facut cunostinta si cu ei. Erau basarabeni toti patru, fosti luptatori in nu mai stiu ce trupe speciale. Angajati ca garzi de corp, pe perioada campaniei. Stateau intr-un colt si nu ziceau nimic, doar se uitau fioros in toate partile. Mama mia.

mihai_vasilescu_bodyguard

sursa foto

M-am asezat pe un scaun si in el am ramas toata ziua. Nu mi-au dat nimic de facut. Cred ca doar am halit ceva la un moment dat. Doar v-am explicat ca lipsa de activitate face o foame de lup. Spre seara, a venit stirea: Eduard Manole e invitat in emisiunea lui Adrian Paunescu de la Tele 7 abc. Moment in care mi se comunica si ca eu voi conduce cea de-a doua masina. Cea cu garzile de corp.

A fost primul moment cand cei patru gealati si-au indreptat atentia asupra mea. M-au inconjurat. Ala care parea seful lor m-a intrebat:

-Tu asiesta, ai mai facut aceasta vriodata?

-Sa conduc masina sau ce?

Ala a crezut ca-l iau la misto si cand s-a uitat urat la mine, s-a dus dracului inceputul de constipatie cu care ma luptam de cateva zile.

-Ai mai candus vriodata masina cu bădigarzi?

Da, fraciuc, cum sa nu. Bill Clinton si Francois Mitterand au apelat la mine cand aveau nevoie. Iar in timpul liber ma mai distrez conducand pentru Rotschild. Da’ din motive lesne de inteles nu am raspuns asa. Mai degraba ar fi stiut de gluma usa din spatele lor. Si da-i sa-mi explice oamenii ce am de facut. Nu le mai retin pe toate, ca eram si emotionat. Dar stiu ca mi-au explicat cum ca trebuie pastrata o anumita distanta (cred ca zece metri sau pe acolo) fata de masina cu „Safu” si sa stau putin lateral dreapta (sau stanga, nu mai tin minte). Da’ chestia cu distanta era vitala. Sa nu cumva sa se departeze masina din fata, ca e nasol. Ca statea Sulea Spataru sa mi ti-l impuste pe alde Manole. Ma rog, oamenii de-aia fusesera angajati, isi faceau treaba.

Vine si momentul plecarii. Si se trezeste fratele vostru la volanul unui Mercedes 600 sel, cu trei dintre moldovenii aia langa mine. Seful lor era in masina din fata (tot un 600 sel), cu viitorul presedinte neales. Plecam spre locuinta lui Manole. Timp, pana incepea emisiunea aveam cacalau, vreo trei ore. Mergea omul acasa sa se schimbe, sa dea bine pe sticla, era de inteles. Numai ca s-a imbracat, sau naiba stie ce-a facut el acolo, pana au mai ramas fix zece minute. Oameni buni, am plecat de undeva de pe Calea  Vacaresti (in zona Palatului Copiilor), pana in spatele Springtime-ului din Floreasca (de acolo emitea tele7abc). Pentru cei care nu stiti Bucurestiul, asta este o distanta de 7-8 kilometri. Dar puteau sa fie si doi, zece minute sunt extrem de putin.

mihai_vasilescu_mercedes

sursa foto

Prin urmare masina din fata a demarat in tromba. Eu dupa ea. Aia trei tineau mana pe arme (abia atunci am vazut ca aveau pistoale toti) de ziceai ca urmeaza sa ne atace trupele de guerilla ale lui Saddam. Si cum se indeparta un pic Mercedesul din fata, cum incepeau sa zbiere ca apucatii „tini aproapi di dansul, tini aproapi di dansul”!!! Ziceai ca-s nebuni, frate. Printr-un miracol nu m-am cacat pe mine si prin altul si mai mare nu am mierlit-o. Absolut toate semafoarele de pe traseu s-au trecut pe culoarea rosu, eu neavand curaj sa ma uit in stanga sau dreapta. Pur si simplu inchideam ochii. Stiu ca la un moment dat mi-a scapat privirea pe kilometraj si aveam undeva pe la 180. In oras. Si gorilele alea zbierau in continuare sa tin aproape de „dansul”. Atat pot sa va mai spun, Eduard Manole a ajuns la timp. Iar mie imi tremurau mainile si picioarele ca dracu’, atunci cand m-am dat jos de la volan.

Amicul asta al meu m-a vazut cam palid si m-a luat la incurajat „hai ca asa e in prima zi, dar sa vezi ce misto o sa fie”. M-am uitat la el, cam cum se uita pacientul la medicul care-l anunta ca trebuie sa-i taie o mana, dar „o sa fie bine”.

Emisiunea a fost un succes. Omul a sarit in sondaje de la 0.01%, pana la 0.02%. Dupa terminarea ei, mi s-a zis sa duc masina la hotelul unde-si avea sediul de campanie. Am plecat singur, fara moldoveni. Pe drum, m-a oprit politia. Actele la control. Imediat, sa traiti. Am deschis torpedoul. Gol, golut. Am dat parasolarul jos, sa ma uit daca nu sunt acolo. La fel de gol. Am deschis tot ce se putea deschide in masina aia. Nimic, niciun act. Lol, si eu ce mama dracului fac acum? Le-am dat permisul. Se uitau intrebator la mine. Le-am explicat ca e masina de campanie a lui Eduard Manole, ca n-am actele la mine, ca bla, bla, bla. Dar ma si vedeam dand telefoane si declaratii pe la sectie. Mi-au mai aruncat o privire de sus pana jos si mi-au zis sa-i dau drumul. N-am inteles care a fost motivul pentru care m-au lasat sa plec. Poate se mai vedeau inca pe fata mea urmele traumatice ale cursei de mai devreme si ca n-am chef de glume. Asa ca mi-am luat viteza, pana sa se razgandeasca.

Am lasat masina in parcarea subterana a hotelului, cheile la paznic si nu m-am mai intors nici in ziua de azi acolo. Foamea e foame, banii sunt bani, dar mie imi place sa ma intorc intreg seara acasa.

mihai_vasilescu_enough

sursa foto

10 gânduri despre &8222;Cel mai scurt job al meu&8221;

  1. masina era furata, venise la pachet cu moldovenii?

  2. Sa inteleg ca nu-ti place adrenalina?

  3. Manole asta nu e ala de a mers la urne cu vrajitoarele dupa el?

  4. Si ce salariu primeai dacă rămâneai?

  5. Datorita paginii de pe FB ce iti apartine, am ajuns pe acest blog.
    Imi place ce citesc, dar pe cuvantul meu, aceasta relatare a facut ca aceasta zi de sambata sa-mi aduca lacrimi in ochi de ras.
    Ma bucur ca te-am descoperit!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s