Prietenul I. merge, o parte din drum, cu autobuzul la munca. Pe linia lui 131 (fetelor, care vreti sa-l intalniti, sa stiti de unde-l luati 🙂 ). De obicei se propteste pe un scaun si incearca sa mai fure douazeci-treizeci de minute de somn. Pentru ca el, ca sa-l citez „is not a morning person”. Asta inseamna ca in unspe cazuri, din zece, este complet absent la ce se intampla in jurul lui. Daca nu doarme, isi spunea rugaciunea „Doamne, fa sa treaca ziua asta mai repede si toate celelalte, pana la week-end”. Si al de sus il cam asculta, ca altfel ar fi o zi de Luni continua.
Totusi azi dimineata, ma suna:
-Frate, hai sa-ti spun ce mi s-a intamplat in autobuz…
-Stai, nu-mi zice, dormeai si ai visat ca te-a sunat sa-ti propuna o intalnire Jessica Biel, care vorbea romaneste, mai corect ca Oana Roman.
Dar n-avea chef de glume, ca mi-o taie scurt:
-Nu dormeam ma, ca n-am prins loc pe scaun.
Hopa, pe ton serios asa. Ia sa va zic ce se intamplase. La un moment dat, cica a observat o chestie. Un dobitoc se tot lipea, pe la spate, de o tipa din autobuz. Si i s-a parut suspect, pentru ca nu era chiar asa aglomeratie incat sa se justifice modul in care ala o inghesuia pe fata. Ea, cica era abia trecuta de optispe-nousape ani (genul de copil cuminte care si-a pierdut niste ani prin biblioteci), jegosul undeva in jur de cincizeci, cu o fata de criminal in serie si privire de om nebun (exact asa mi-a fost descris). Eu va pot spune ca ce facea ala, chiar trebuie sa fi fost mai mult decat evident, pentru ca al meu prieten nu prea observa lucruri de genul asta in jur. De obicei este perfect absent si cufundat in lumea propriilor ganduri (filozof, de). Un elefant in trafic ar fi un detaliu nesemnificativ, pentru el.
Cu toate astea a sesizat ce facea dobitocul. Si a devenit atent. Fata a reperat si ea niste miscare dubioasa in jur si s-a miscat o jumatate de pas mai incolo. Neanderthalianul, nimic, dupa ea in continuare. Tipa mai face inca o miscare, spre a se indeparta, dar cretinul ala mai lipit statea de ea ea si se freca. In momentul acesta al actiunii, Prietenul I a inceput sa se intrebe daca poate face ceva. Mi-a zis ca ii era tarsa sa intervină direct, ca i se facea frica doar cand ii vedea fata de puscarias. Se gandea ca cel mai bun lucru ar fi sa o intrebe ceva pe fata. Ceva, orice, ca sa intre in vorba cu ea si s-o ia de acolo. Dar pentru asta avea nevoie macar de un contact vizual cu ea, nu se putea apuca sa urle prin autobuz „heloooo, ce faci, esti ok”? Ca poate se intorceau jumatate din calatori sI incepeau sa-i spuna ce probleme au. N-a avut noroc de „eye contact” si altceva nu i-a dat prin minte sa faca.
In momentele imediat urmatoare, tanara efectiv s-a smuls de langa labagiul ala si s-a dus cat de departe a putut ea, incercand sa puna distanta. S-a intors si se uita cu ochi de animal ranit la el, dar curaj sa spuna, sau sa faca ceva, nu avea. Doar ca intre timp au mai sesizat miscarea si altii din 131, iar in clipa cand autobuzul a deschis usile, „sperman” s-a dat jos, iar fata a inceput sa planga.
Cand m-a sunat, Prietenul I era destul de iritat ca nu a stiut cum sa reactioneze si, mai ales ca nu a facut nimic. Ii era ciuda. Il inteleg, este un tip pasnic, fara apetenta spre violenta. Si are oroare de scandal in locurile publice. De multe ori prefera sa lase de la el, numai sa nu se creeze conflicte si sa apara voci ridicate.
Dar eu nu sunt asa. Mie-mi place scandalul. Iar daca mai este si dreptatea este de partea mea, il savurez. Pe langa asta, v-am mai spus ca m-am hotarat de mult sa nu mai tac. Oriunde as fi, daca sesizez ceva in neregula, ma „activez” imediat. Iar cand este vorba de agresiuni asupra femeilor si copiilor mi se inegreste instant creierul. Nu suport sa vad asa ceva. Nu ma intereseaza cine sunt agresorii, cat sunt de mari (sau ce fete de puscariasi au) si cati sunt, intervin imediat. In situatia pe care tocmai v-am descris-o, as fi pocedat in felul urmator. Dupa ce ma asiguram ca cei doi nu au vreo legatura si joaca cine stie ce joc sexual bolnav prin autobuze, scoteam telefonul si incepeam sa filmez scena. Ma dadeam cat mai aproape de locul respectiv. Si daca intra-adevar fata era in dificultate incepea scandalul. Pentru ca deja beculetul rosu de la mine din creier, ar fi fost in regim de avarie. Prin urmare sunt absolut convins ca distinsa intrebare „dar ce faceti aici domnule, nu va este rusine” ar fi fost inlocuita cu alta, mai putin erudita, de genul „ce pula mea ii faci fetei ba jegosule”???!!!
Repet, asa sunt eu, nu am scris ca sa fac vreun proces de intentie. Mai mult, as fi curios sa aflu cum ati fi reactionat voi, pentru ca de la povestea din autobuz, pana la ceva de genul asta, nu mai este decat un pas. Pe care labagii de genul boului din autobuz se pare ca sunt dispusi sa-l faca foarte repede. Hai sa va aud, cum ati fi procedat voi?
P.S. Sunt un mare fan al castrarii chimice. Sau de orice alt fel. Pentru placerea mea personala, as prefera sa-i vad emasculati pe viu, cu un ciob, dar cica nu se poate. Deci, pe cand si la noi ceva de genul asta?
mihai vasilescu blog 
ma blocam. reactionam exact ca fata din autobuz. abia dupa ce ajungeam acasa incepeam sa tremur si sa injur.
@Ruxy, eu de la masculi asteptam raspunsuri. 🙂
Am vazut si eu de multe ori diverse prin mijloacele de transport, in special tramvai si autobuz. Hoti de buzunare si alti marlani. Dar nici eu nu am avut curajul sau puterea sa ma bag. Si stii de ce, pentru ca nici nu simti ca cei din jur te-ar ajuta daca se ingroasa rau gluma.
@sponge bob, asta asa este. Esti tu si atat. Daca se mai baga cineva e bonus.
Adevarul este ca merg de atata vreme cu masina, ca nici nu mai stiu cum este in autobuze. Dar, ca chestie, da, cred ca ma duceam peste el si il luam de acolo.
Imi bagam poola in mortii lui imediat!!!
Idem. Filmam si ma duceam peste ei. Si cu apelul la 112 pregatit.
@Sauerkraut, buna ideea cu 112.
la puscarieeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeee! sa si-o ia la dos!!!
@john, inainte sau dupa castrare?
Nu ma bagam. Exact din motivele pe care le zice cineva mai sus. Ceilalti stau si se uita.
Eu as fi luat fata de acolo si i-as fi aruncat o privire libidinosului de si-ar fi dat seama ce faptura scarboasa este. Am si facut asta in trecut si a functionat. Asa mica si fragila cum sunt. Nu este nevoie de violenta. La scena asta fata s-ar fi simtit aparata,libidinosul ar inceta iar ceilalti spectatori ar deveni brusc atenti la ce se intampla si ar trece de partea noastra,in cazul in care libidinosul nu inceteaza.
@Ica Datcu, esti tare!!!
mi s-a intamplat cu multi ani in urma…in troleu.Sunt destul de „in banca mea” in viata de zi cu zi dar in momentul ala mi s-a intamplat ceva: adrenalina a scos la iveala superoama din mine si nu vreti sa stiti ce a fost la gura mea si ce febra musculara am facut la maini…si jegosul ce a facut? A fugit mancand pamantul.Si da….abia dupa ce mi-am rezolvat singura problema s-au bagat si calatorii din troleu….dupa ce ala coborase. Dupa ce mi-am revenit a venit si teama si mirarea ca am putut sa fac cele descrise mai sus….si cu siguranta ca am avut noroc. Nu recomand „purtarea” mea pentru ca un astfel de nenorocit are mintea scurta si te poti trezi cu o ranga in cap. …vorba unui clasic in viata: traim in Romania si asta ne ocupa tot timpul!
@Geanina, ba sa incurajam, zic. Poate invata si altii.
deci…fetelor un spray cu piper face minuni ! costa vreo 15 ron , stati cu el in buzunar si tot timpul sa-l aveti in mana !
@FKT, intotdeauna il vor tine in geanta si niciodata nu vor da de el cand au nevoie! Tu ai vazut ce poate tine o femeie acolo???
@FKT, ai vazut stirea catre care am pus link? Fata aia nu mai avea timp sa scoata niciun spray. Si-a luat o mare bucata in bot.
am uitat cum e sa mergi cu autobuzul (de 7 ani numai cu masina personala circul), dar sa stii ca,daca as fi fost in locul fetei, ii dadeam probabil vreun pumn sau un sut sperand totusi ca cineva din jur (un barbat) sa intervina si sa ma ajute
adevarul este ca nebunul ala putea avea un cutit sau o lama
ma gandesc ca am fata si nu as dori in veci sa treaca prin asa ceva!
sunt de acord cu tine: castrarea! pe viu! ca sa simta tot! si la pedofili si violatori!!!
@Antoaneta, #uniticastram
Desi parca povestesc din vremuri de demult, imi amintesc ca intr-o dupa- amiaza mergeam undeva cu tramvaiul dinspre Piata Domenii inspre Bulevardul 1 Mai. La o anumita statie a urcat un dement turbulent care agresa verbal putinii calatori printre care evident ma aflam si eu . Nu stiu cum, de unde si in ce fel (eram paralizata de frica, gandeam doar „Nu veni si la mine”) a aparut insusi el, Fat Frumos: cu muschisorii frumos lucrati , acoperiti de un tricou alb, mulat pe trupu-i perfect si tinand de lant un boxer. S-a dus la dement si i-a spus: „La prima, cobori!!!”. Atat. Si dementul a coborat. The End. Happy end!!
@noname, pe bune? Tare! Mi-a placut asta.
100% nicio fantezie. Poate rasa catelului s-o fi gresit, dar era catel de catel
@noname, zi-mi ca tanarul in tricou alb e acum sotul tau si ma las si de blog si de tot. :)))))
:))))) Din pacate a coborat destul de repede si el. La urmatoarea sau poate a doua statie, prea repede…Am ramas cu amintirea.
@noname, uh, am scapat. Ma gandeam ca mi-o trantesti acum de nu ma vad. Lasa, e mai frumoasa amintirea. iti dai seama ce mizerie facea cainele ala in casa? Si poate te mai punea sa-l scoti si pe afara.
Pai de aceea inca nu am catel. Dar o sa-mi iau. Mai intai unul maidanez 🙂
@noname, deci cavalerul cu tricou a aparut, catelul mai lipseste. :)))))))))))))
A aparut cavalerul, a aparut si urmasul cavalerului 🙂 Dar inaintea acestora, am mai fost “salvata” de un alt cavaler…. care era tot cu catel in dotare (lup). Asta e o alta poveste.
@noname, pai baga povestea cu lupu’. :)) Daca se poate spune aici. 😉
In primul rand a se intelege ca la momentul cu pricina eram o fata cuminte si cu minte (aveam 19 ani). Nu prea ieseam din casa, doar la facultate si asa din cand in cand cu cate o prietena…. Ba chiar am avut indrazneala sa merg la ziua unui vecin din bloc. Acolo am cunoscut un baiat frumos, bine facut, manierat, matur pentru varsta lui (mi-a zis ca avea 21 de ani, dar eu ii dadeam ceva mai mult) si care practica boxul de performanta. Era cunoscut in cartier. Am facut un pic de conversatie dar intimidata de atentia pe care mi-o acorda m-am carat repede acasa. Nu la mult timp de la party, plimbandu-ne prin Herastrau, eu si prietena mea am fost acostate de un individ urat, dubios, de-a dreptul infricosator. Si s-a tinut dupa noi mult timp… nu reuseam sub nicio forma sa scapam de el… cred ca ma tinea si cu bratul pe dupa gat. Frica ca aceea nu cred ca am mai simtit vreodata. Nu mai stiu ce ne spunea , ce conversatie , nu cred ca reuseam sa aud nimic din zicea, raspundeam ca un robot. Nu cred ca am mai mers mult si pe cine crezi ca intalnim…pe baiatul pe care l-am cunoscut la party (avea un caine lup). M-a intrebat de unde-l stim pe „asta” , i-am raspuns ca „ne-a luat cu japca” (incredibil de unde aveam asa o vorba in vocabular). I-a adresat cateva vorbe (nu –mi mai amintesc si oricum nu auzeam , eram in stare de soc), dupa care am fost libere sa plecam acasa. Foarte tacute! Intr-un tarziu a avut prietena mea puterea sa ma intrebe de unde-l stiam pe printul salvator
@no name, o minunatie de post ar fi iesit din povestea asta. :))))
🙂
si mie mi s-a intamplat cand eram pustoaica sa ma-mpunga cate un libidinos in spate dar ma trageam sau plecam din acel loc si cam se opreau.o data, unul insista deja cu mataranga, eram si cu capsa pusa si m-am intors violent, l-am privit in fata cu atata ura si ciuda am scos un marait gutural ca mai putin si-l muscam de jugulara! nu mai stiu ce-am zis dar s-a facut liniste-n tramvai pt cateva secunde si apoi mai ca l-au linsat ceilalti din autobuz! s-a carat ala in secunda 2 cand s-au deschis usile..de cand scriu cu 3 in fata, nu s-a mai frecat nimeni de mine, cred ca nu au tupeu jegosii decat cu tipe fara experienta care sunt aproape siguri ca nu reactioneaza violent. sunt niste frustrati si lasi care merita numai picioare-n gura!
@Luisa, word.