Aveam un amic la Valcea, Ovidiu, care odata ajuns in Bucuresti, dupa primul an de facultate in care a stat la camin, si-a zis ca el nu mai suporta atata debandada, lipsa de constiinciozitate si cacatul la comun, asa ca vrea sa se mute in gazda. Tipul era pe genul taciturn si semi-tocilar (adica nu din specia aia cea mai rea, pe care nu reuseai sa-i misti din casa niciodata). Prin urmare a zis „stop” distractiei fara oprelisti si hai sa ma mut in chirie, unde am liniste si wc-ul meu propriu, nu mai trebuie sa-l mai impart cu alti douasuteoptzestrei de oameni.
Si-a gasit omul o garsoniera si in doua zile era mutat. Alta viata. Liniste, pace si colac de veceu curat ca lacrima. Cate jumatate de zi statea pe el si nu se mai satura. Asta da viata. Treaba e ca era o primvara a dracului de calduroasa. Si rapid a realizat ca a exista un neajuns: nu avea frigider. Urata treaba. Tot ce cumpara de mancare, daca nu consuma in ziua respectiva, se facea praf. Pana a doua zi se imputeau si trebuia sa le arunce. Nasol, foarte nasol. Bugetul lui si asa drastic limitat, odata cu chiria cea noua, nu suporta asa ceva. Trebuia sa faca rost de un frigider si inca repede.
Sa ne intelegem, vorbim de anii nouazeci. Nu erau frigidere pe toate drumurile si acolo unde se gaseau, in niciun caz nu-si permitea unul nou din bugetul lui de student. Ai lui oricum nu vazusera cu ochi buni mutarea la gazda, daca le mai cerea si bani de frigider risca dezmostenirea. Deci, trebuia sa se descurce cu forte proprii. A vorbit in stanga si in dreapta, in Bucuresti i-a fost imposibil sa gaseasca vreunul. Cand deja isi pierduse speranta si se consolase cu gandul ca va manca numai legume si fructe inca aproape o luna si jumatate, a aparut chilipirul. Un fost coleg de liceu, intalnit intamplator in metrou, avea un frigider. Il dadea aproape moca. Doar ca, partea rea, trebuia adus din Valcea.
Cum naiba sa faca? Singura solutie pe care o avea, ar fi fost masina lui taica-sau, o Dacie din aia cu port-bagaj pe plafon. Il ancora bine si reusea cumva. Aiurea, taica-sau cand a auzit ce vrea s-a pus pe un ras cu sughituri si i-a zis ca nici in visele lui nu va lua masina sa plece cu ea la Bucuresti. Sa faca bine sa gaseasca altceva, ca n-avea nicio sansa. Degeaba se tavalea asta pe jos, al batran al lui avea raspunsuri pentru orice. Da’ cand te-ai mutat in gazda n-ai vazut ca nu este frigider (ce-i drept, nu vazuse)? Da’ lasa ca si eu si ma-ta am fost studenti si n-am murit fara asa ceva. Ba chiar ne-am descurcat si inca foarte bine. Nu esti nici primul, nici ultimul, tu pune mana pe carte ca asta e importanta! D-astea.
Ovidiu se linistise deja. Erau sanse mai mari sa participe la o expeditie pe inelele lui Saturn decat sa care frigiderul ala in garsoniera din Bucuresti. Un singur lucru n-a luat nimeni in calcul. Cateva zile mai tarziu, eroul nostru face o toxi-infectie alimentara de toata frumusetea. Da’ din aia nasoala cu ajuns la Urgente. Motivul: consumul unui aliment alterat. Na, daca n-avea omul frigider. Gluma se ingrosase, asa ca de-aici intra in scena doamna ma-sa. Care l-a luat pe taica-sau intr-o serie din aia devastatoare. Dar nu ti-e rusine, putea sa moara copilul. Dar noi ii vrem raul? Ce ti-a cerut? Are si el nevoie de masina sa duca frigiderul ala. Sa faci bine sa i-o dai! Daca nu, sa te duci TU cu el in spate. Din astea, care sunteti casatoriti intelegeti exact cam ce vreau sa spun. La auzul unor asa vorbe dragastoase, parintele, cedeaza si-i spune amicului meu: Ia masina si descurca-te, sa nu vii la mine sa ceri bani ca n-am. Ti-am dat deja pe luna asta!
Bucurie mare! Rezolvase cu mijlocul de transport. Acu’ mai ramnea sa rezolve cu banii de benzina. Si-a scos bugetul pe masa si a inceput socotelile. Erau la limita. Rau de tot la limita. Aproape ca nu-i ajungeau. Pana la urma si-a adus aminte ca matematica si fizica erau materiile lui preferate. Si s-a pus pe calcule. A luat in considerare greutatea suplimentara a frigiderului si a calculat consumul in diverse moduri de exploatare a masinii. Pana la urma varianta ideala iesit la suprafata. Daca reusea sa plece spre Bucuresti intr-o zi cu maxim 25 de grade afara si apoi sa prinda un vant bun, din spate la intrarea pe autostrada, ii iesea consumul afara din oras, exact asa cum si-l dorea.
Apoi a trecut la unghiurile de abordare a curbelor. Le-a calculat pe cele ideale, cu harta traseului in fata. Dupa care a incercat sa-si dea seama daca e mai bine sa puna toata benzina in rezervor de la inceput, sau sa opreasca pentru alimentari repetate (ca la formula unu, ce credeti voi, greutate suplimentara 🙂 ). Cand credea ca e aproape gata, si-a pocnit o palma peste frunte. Cum naiba uitase? Presiunea in pneuri! Pai putea sa-i futa toate calculele un nenorocit de coeficient de frecare. Da-i si refa-le.
Singurul lucru care l-ar fi incurcat serios ar fi fost ploaia. Frecarea se ducea dracului, crestea consumul de curent pentru motorasele de la stergatoare si faruri. Ce sa mai, daca incepea sa cada apa din cer, se ducea dracului bugetul lui.
A efectuat si un studiu asupra orelor de varf ale traficului din Capitala si reiesea ca ar trebui sa se incadreze intre orele 11.37 – 14.23, pentru un tranzit fara multe frane, ambreiari si demarari care i-ar fi dus consumul la limite de nesuportat. Era aproape gata. A pus totul pe hartie sub forma unui referat de nici cincisprezece pagini si i-a dat cu plus. De-acum aventura putea sa inceapa.
A pornit la drum intr-o zi exact cum si-o dorise. Niciun nor nu brazda orizontul. Temperatura era ideala, ca in manualul de mecanica. Vantul batea usor din spate, lateral dreapta, fix cat sa-l ajute la urcat pe Dealul Negru si mai apoi la viteza de croaziera, pe autostrada. Inca o data stiintele exacte si Omul, invinsesera in lupta cu natura. Cam asa arata o treaba bine facuta si, mai ales, extrem de bine planificata. Daca nu lasi nimic la voia intamplarii, atunci nici nu are de unde sa apara neprevazutul. Ecuatiile cu mai mult de o necunoscuta sunt pentru fraieri, nu pentru un spirit aplicat, care e in stare sa gandeasca toti parametrii sistemului in care evolueaza.
Cand a parcat in fata blocului, la Bucuresti, doua-trei calcule sumare ii aratau nu numai ca era in grafic, dar se afla pe un plus de aproape 2.45 litri de benzina. Exact ce va ziceam, victoria spiritului exact asupra mediului ambiant. Un tanar in plina ascensiune isi dovedise siesi (dar mai ales celor din jur) ca in viata poti sa fii in varf daca stii unde, cand si mai ales cum sa calculezi. Invinsese. A stat pret de cateva minute, cu vantul trecandu-i prin par, sa-si savureze triumful. Si sa se odihneasca inainte de a se apuca sa care frigiderul in casa.
Pana la urma l-a dus. Cat a putut, a impins singur la el. Dupa aia l-au mai ajutat niste vecini. Cu rugaminti, de mila, de sila, s-a vazut cu frigiderul in casa. A scos un strigat de triumf, in secunda in care l-a varat in priza si lumina din interior s-a aprins cuminte. Inca o data, victoria lui era deplina. Asemenea triumf asupra naturii, nu mai inregistrase omenirea de la constructia Canalului Suez incoace.
Partea proasta a fost cand s-a intors la masina. Unde un politist tocmai termina de scris amenda pentru stationare interzisa. Si care n-a vrut sa tina seama de nimic. Nici de rugaminti, nici de lacrimi, nici macar cand s-a tavalit pe jos simuland o criza de epilepsie nu l-a impresionat. I-a taiat amenda si a plecat, lasand in urma gustul amar al infrangerii. Cum era? Biznis planul de acasa nu se potriveste cu cel din targ? Parca asa, nu?
mihai vasilescu blog 
Mie mi-a parut rau de el. Dupa atata chin si calcul. Aproape ca-i iesise treaba.
@mada, si eu am suferit mult. :))))
Cum era sa se fi stricat pe drum frigiderul. Si sa mai ia si amenda. Ala da epic fail.
@sponge bob, a mers, a mers. Cred ca isi lua campii, daca se mai si strica.
Asta era Einstein frate.
@zorro, fix el. :)))
Ce nu inteleg eu este poza cu “loser” de la sfarsit. Cui/de ce?
@Predica George, hai ma…
Era colegu’ artist in matematica quantica dar spirit de student nope 🙂
Daca intr-un an (si in camin) nu inveti colegii de suferinta in ale navetei faci ceva gresit, ca de acolo e simplu : se da sfoara in tara ca esti smecher si te duci cu masina la fac. , asa te alegi cu carabusi pentru frigider si esenta, bani de benzina.
Problema matematica devine complexa cand ai deja echipa de carabusi 3 baieti zdraveni + soferul, dar se mai arunca inca 2 tipe bune, deci de nerefuzat, in ultimul moment ca vor si ele cu masina.
Ultima colega adunata din „statia” de autostop a completat efectul de sardele la cutie, dar sincer drum mai fain si distractiv nu am avut niciodata 😀
@kalm-man, nu intelegi ca astia genialii sunt mai singuratici? Pai el plecase de la camin, exact din motivele descrise de tine ca fiind placute. 🙂