Are si credinta limitele ei

Un tip aflat in drumeţie pe munte, mergea la un moment dat pe marginea prăpastiei și, neatent, cade în gol. Cu un gest reflex, norocos, se prinde în cădere de creanga unui copac. Atârnat deasupra hăului, omul nostru aude cum creanga de care stă prins trosnește gata-gata să se rupă și strigă deznădăjduit:

-Ajutoooor! E cineva pe-aici? Ajutooooor! Doamne, mă aude cineva??? Doamne, salvează-mă!

Din cerul nesfârșit de deasupra se aude o voce puternică:

-Dă-ți drumul! Sunt eu, Domnul Dumnezeul tău și te voi prinde. Nu-ți fie frică! Dă-ți drumul!

Omul nostru se uită în jos, vede abisul stâncos, se gândește puțin după care ridică ochii spre marginea prăpastiei și strigă:

-Totuși, altcineva nu mă aude? Nu mai e și altcineva pe aici să mă ajute?

mihai_vasilescu_god

 

sursa foto

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s