Doamna si vagabondul

Am simtit-o de cum s-a urcat in metrou ca este „pretioasa”. A strambat gratios din nasuc si a oftat din cauza aerului din vagon care (ce-i drept) nu aducea nici pe departe cu o gura de ozon de pe Jepii mici. Si-a tot fluturat cu mana pe la nas, semn clar ca nu-i convine deloc ce e nevoita sa inspire. Greu, vara, cu mijloacele de transport din tara cu cel mai redus consum de sapun, pe cap de locuitor, din Europa. E dificil si pentru mine, daramite pentru cineva care isi imagineaza ca-i curge sange de culoarea  azurului, prin vene.

Apoi s-a eliberat un loc pe scaun (chiar in fata mea) si s-a asezat oftand de multumire. Macar nu mai statea in picioare, cu plebea.

A scos plina de sila nedisimulata pentru compania pe care trebuie s-o indure, chiar si pe o perioada limitata, un servetel si a inceput sa se stearga. Pe fata, pe brate, pe gat, pe ceafa si in alte locuri ce fusesera expuse temperaturilor ridicate si produsesera exces in eliminarea de apa sau acumularea de germeni.

Dupa ce am asistat, cu rasuflarea taiata de emotie, cum definitiveaza procesul de uscare partiala a corpului si exterminare a microbilor, am constatat surprins ca are si ceva spirit economic. Hotarata sa reduca la maxim costurile, cu acelasi sevetel si-a sters bine de tot geanta (sau poseta, nu stiu exact care sunt diferentele) in zonele pe care le-a considerat expuse riscurilor de contaminare.

Dupa ce a terminat, a mototilit servetelul si l-a aruncat, cu o gratie imperiala, PE SCAUN! Pe bune, distinso, pe scaun? De ce nu pe jos? Sau de ce nu mi l-ai bagat mie in buzunar, ca tot stateam in fata ta? N-am cedat primului impuls, de a o intreba de ce cacat face asta. Poate, urma sa-l recupereze de acolo la coborare. Desi, ceva din mine imi spunea ca nu va fi nicidecum asa. Prin urmare, i-am tras vreo doua poze, ca sa fie.

Evident, instinctul meu a functionat ireprosabil. Nicigand sa ia servetelul din locul unde-l alungase, dupa ce o slujise cu credinta. Prin urmare, m-am considerat in deplina legitimitate s-o fac de rahat, intreband-o curios si suficient de tare ca sa se uite toata lumea din jur la ea:

-E chiar asa de greu sa nu lasati servetelul ala folosit pe scaun si sa-l aruncati la gunoi?

M-a urat! O, Doamne, cat m-a urat in momentul ala greu cand a inghitit in sec si, sub ochii curiosi ai intreglui vagon, s-a aplecat si l-a luat. A vrut sa zica ceva si s-a abtinut cu greu. Si mi-a parut rau. Ca n-a zis. Pentru ca as fi avut ocazia s-o intreb in fata:

-De ce mortii ma-sii suntem asa jegosi si asteptam sa faca altii, ceea ce putem face noi fara niciun fel de efort? Si macar daca erai vreun aurolac, dar la ce „harfe” si „rasini” aveai, ai fi putut sa arati ca sunt si indreptatite. Asa esti doar o vaca nesimtita. Atat!

Ah, ba nu, hai s-o facem de cacat in continuare, ca doar i-am facut poza.

„Pretioasa” cea jegoasa:

mihai_vasilescu_pretioasa

#dinmetrou

25 de gânduri despre &8222;Doamna si vagabondul&8221;

  1. Bre, dar rău mai eşti de la prima oră. 😀

    • @sebastianmihail, al dracu’, da. 😉

    • No si de ce plm e rau ca-i spune cotorantei? Care „doamna” mai are si o varsta respectabila deabia ascunsa sub zugraveli, ar trebui deci sa fie mai responsabila.
      Sa-mi bag, cu oameni ca „sebastianmihail” am ajuns in halul in care suntem.
      Ia du-te in orice tara civilizata si fa acelasi lucru numai ca sa vezi cum reactioneaza ceilalti. Sa vezi ce amenda o sa-ti iei si ce o sa zica ceilalti.
      (Doar) la noi daca atragi atentia esti „rau” si „cauti scandal”.

      • @Velu, sunt convins ca @sebastianmihail facea misto si ca l-a uns pe inima. A mai comentat pe aici si stiu ce-i poate pielea. 😉

      • @Velu
        Mai uşor cu pianu’ prin metrou dacă nu prinzi ironiile de la prima oră a dimineţii. Dar fix din cauza mea am ajuns în halul în care suntem. Haha.

  2. Educatia civica in actiune, piti o sa tina minte pe veci sentimentul de jena maxima si nu o sa mai faca gestul, iar aia care au asistat la fel probabil pt urmatoarele 3-5 minute, ca nah memorie scurta cand invatam din greselile altora. E singura metoda educationala ca amenzi sa dai si cine sa le dea nu exista in cazuri de astea.

    Subscriu la @sebastianmihail, esti periculos luni dimineata, sau ti se trage de la meciul de ieri ? 😀

  3. Cum naiba i-ai facut poza? Nu te-a vazut?

  4. Mi-e foarte cunoscuta pretioasa asta a ta, dar nu stiu de unde. Pe undeva m-am intersectat cu ea. Poate reusesc sa-mi aduc aminte. Pe ce ruta de metrou mergea?

  5. Deci nu din metrou o stiu. Lasa ca imi aduc eu aminte. 🙂

  6. Daca tot te-ai apucat sa-i spui de servetel, trebuia sa o injuri si pentru plasa in care-si ducea sandvisul la munca. Numai prostii, ptipoancele si manelistii refolosesc o punga de brand. Asta daca nu facuse chiar atunci shopping la „Nissa”.

  7. Si ce fata de sefa de departament scarboasa are. Ma bucur ca i-ai scos parul din fund.

  8. Categoria, telenovelistic vorbind „muerta de ambre” (nu știu dacă așa se scrie)- cu freza de nanasa la ora 8, dar cu pita cu parizer in traista Nissa… Nu ,ca noi nu punem etichete 😉, doar facem opinie publica! Pentru ca nu ne plac cocalari își pitipoancele!

  9. Sunt convinsă de asta! Am si eu de multe ori senzatia ca mi s-a făcut gusa ca a pelicanului, iar dacă nu spun….si spun. 😃

  10. Pingback: mihai vasilescu blog | Cunostinte vechi si un viol nereusit

  11. si-a sters si axilele si a mirosit dupa?

  12. Pingback: mihai vasilescu blog | Adrenalina de dimineata

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s