Razbunare, numele tau este „Maria”

Credeati ca doar femeile sunt incapatanate, nu? Ei bine, ia luati-o p-asta.

Mare eveniment mare intr-o familie. Se apropia venirea pe lume a primului copil, care urma sa fie fetita. Evident ca principalul subiect de dezbatere este unul si acelasi: ce nume urmeaza sa poarte viitorul membru al familiei? Si urmeaza scenariile cunoscute. Se alege o „paleta” larga de nume, dintre care se tot triaza, pana raman cele doua sau trei asupra carora nu se poate decide nimeni. Iar de aici urmeaza interogarea tuturor celor aflati in raza de actiune a familiei respective. Se cere parerea tuturor, pana la gradul patru de rudenie. Dupa care se trece la prieteni, amici, prieteni ai prietenilor, amici de-ai amicilor prietenilor, oameni aflati in fata ta la coada la zahar, simpli trecatori care au avut nenorocul sa fie prin preajma, vanzatoarea de la „paine” si tipa aia draguta de la doi, cu care ne stiam din vedere, dar nu ne salutam. Pentru ca da, desi s-ar putea sa nu credeti, s-au pus nume copiilor si in perioada cand Zuckerberg nici nu era nascut si facebook-ul nu exista inca.

Dupa ce s-au epuizat toate variantele pentru cerut pareri, in finala s-au „calificat” doua nume: „Oana” si „Maria”. Ambele romanesti autentice, ambele frumoase, ferice de fetita ce urma sa vina. Ai fi crezut ca subiectul este incheiat. Dar nici pomeneala sa fie asa. Pentru ca, daca „Oana” avea suporteri tot restul familei, pentru „Maria” se mai lupta un singur om, tatal. Dar n-avea cu cine. Toti o tineau una si buna, suntem mai multi si am hotarat: ne place „Oana”. Sa ti-l iei pe „Maria” al tau si sa faci ce vrei cu el (cat pe ce sa zic „sa ti-l bagi in fund”, dar m-am abtinut), pe fiica noastra o s-o cheme „Oana” si cu asta, basta.

Ce sa faca bietul om? Sa se puna cu toata lumea? Hai ca o scotea la capat cu nevasta, dar cand vezi vena aia groasa care se zbate pe fruntea soacrei, o lasi asa, ca e mai bine. Gata fratilor, m-ati invins. E ca voi, „Oana” sa-i ramaie numele. Sa nu ma intrebati de ce nu i-au spus „Oana-Maria”, ca nu stiu ce sa va raspund. Ar fi mers de minune. Dar cred ca orgoliile erau asa de inflamate in cele doua tabere, incat se simtea nevoia unei transari definitive si irevocabile in favoarea uneia dintre ele. Plus ca voiau sa-i arate si viitorului tata cine e seful, ca sa nu se mai dea asa cocos.

Angry woman screaming against her husband with his face deformed

sursa foto

Buuuuun, prima greseala a foat cand au subestimat capacitatea de lupta a unui barbat. Noi suntem nascuti cu gena de razboinici si capacitate infinita de redresare. Sau n-ati vazut in filme cum si-o ia eroul principal grav de tot peste capatana (inclusiv cu ceva material feros) si se ridica de jos, atunci cand tu stateai cu inima in gat, crezand ca totul e pierdut? Pai ia amintiti-va cum striga Stallone in Rocky, cu sangele pe ochi si meciul aproape pierdut: Adriaaaaaaan! Exact. Asa sunt barbatii, chiar daca femeile au impresia ca principalele lor calitati sunt lenea sau sa faca pipi pe colacul proaspat spalat al wc-ului.

A doua greseala, cea majora, a fost cand l-au lasat pe proaspatul tata sa se duca SINGUR sa inregistreze nou-nascuta la „evidenta populatiei”. In momentul acela s-a strans in el toata dorinta de razbunare acumulata in ultimile doua luni, in care nu auzise decat „Oana” in sus si „Oana” in jos. Asa ca, in momentul in care a venit intrebarea tipului de la ghiseu „ce nume trecem pentru fetita?”, a ras mefistofelic si a raspuns prompt, ca un automat de cafea ce tocmai ti-a inghitit jetonul: „Maria”.

N-a fost greu sa puna certificatul „bine, la loc sigur” si sa raspunda la intrebarea „ai inregistrat copilul?”, cu „da”. In forfota care a urmat nasterii, va dati seama ca n-a stat nimeni sa verifice ce scria pe documentul ala. Toata lumea era fericita ca mama si copilul sunt sanatosi, iar viata si-a intrat pe fagasul normal. Mare trebuie sa fi fost satisfactia omului, in urmatorii ani, cand auzea pe toata lumea stragand „Oana” in stanga si-n dreapta. Si mult trebuie sa-si fi musact buzele ca sa nu le spuna ca sunt intr-o grava eroare. Dar a tinut in el si a rabdat, ca sa fie mai dulce satisfactia razbunarii.

Nu trecusera decat vreo cinci ani, cand au avut nevoie prima oara de certificatul de nastere. Timp in care aproape si el uitase ce nume era scris acolo. A savurat ca un jucator de poker cu royala in mana, fata aproape de apoplexie a sotiei care confunta pentru prima oara crunta realitate: pe fetita ei, pe care toata lumea o striga „Oana”, o chema de fapt „Maria”. Scris negru pe alb (ma rog, pe verzui, ou de rata) pe singurul document oficial. Si ce sa faca acum? Sa-i explice unui copil asa mic ca pe ea n-o cheama cum ii zice toata lumea? N-au avut cum sa faca asta. Au strigat-o in continuare pe numele care nu exista. Dar de fiecare data cand isi auzea sotia zicand „Oana”, tatal avea un suras de invingator, pe deplin razbunat.

mihai_vasilescu_razbunare

 

sursa foto

Partea cea mai tare a fost cand micuta cu nume incert, a implinit patrusprezece ani si s-a dus sa-si faca buletin. Si pe cand statea in sala de asteptare, asteptand sa fie chemata, a auzit un ofiter care striga „urmeaza Maria D.”. Iar ea s-a gandit „ce chestie, mai e o tipa pe care o cheama D. si isi face buletinul in aceeasi zi cu mine. Om fi nascute in aceeasi  zi”? Dupa care a auzit acelasi ofiter strigand mai tare „Maria D.”. Iar ea incepuse sa se intrebe pe unde o fi Maria de nu raspunde apelului, oare a plecat? Apoi ofiterul, putin iritat, s-a uitat direct la ea si a intrebat-o nervos: „nu sunteti domnisoara D.”? Ea a ras si i-a raspuns glumet „ba da, dar eu sunt Oana D., nu Maria D.”.

Isi mai aminteste ca prin ceata cum omul legii i-a aratat cerificatul EI de nastere si a intrebat-o de unde pana unde „Oana”, cand acolo scrie „Maria”. Dupa care nu mai stie nimic. Doar ca s-a trezit cu jumatate din personalul sectiei de politie, aplecat deasupra ei, incercand s-o faca sa-si revina din lesin. Cred ca e totusi destul de neplacut sa te strige lumea atatia amar de ani „Oana” si tu sa afli intr-o dimineata ploiasa, in mijlocul unei sectii de poiltie, ca te cheama de fapt „Maria”, nu?

 

 

27 de gânduri despre &8222;Razbunare, numele tau este „Maria”&8221;

  1. Similar….
    Stiam ca o sa avem baietel. De comun acord am stabilit sa-l cheme Victor Alexandru.
    Dar am nascut duminica si prea-fericitul tata s-a dus a doua zi sa declare copilul. Dupa ce petrecuse cu prietenii si cinstise din belsug fericitul eveniment.
    L-am intrebat relativ repede fata de povestea ta, cred ca in aceeasi zi, cum i-a pus numele… Alexandru Victor sau Victor Alexandru?
    Raspuns ” Alexandru Bogdan… ca Alex mi-am adus aminte da’ numele alalalt l-am uitat..” ” si de unde Bogdan?” „pai… asa scria pe ecusonul lu’ ala de acolo care m-a intrebat cum il cheama pe copil…”
    Multumesc Doamne ca nu-l chema Albert sau Jose Fernando!
    Pe copil il stig Alex. Doar cand face vre-o tampenie pot sa urlu „Bogdane!” ca e nume mai sonor…:)

  2. A avut noroc ca erau misto ambele nume. Daca lui taica-so ii placea vreun nume ciudat, sa te tii distractie la politie.

  3. As fi facut exact la fel, Ma duceam sa inregistrez copilul si puneam numele care mi-a placut mie.

  4. Nu inteleg de ce nu au inregisttrat-o cu ambele nume si se rezolva orice fel de disputa.

  5. Cum rămâne cu Blue Bell, Sunshine și alte chestii de genu’ ???

  6. mi se pare corect, adica omu ala o dat la buci sa se pricopseasca cu un plod, mi se pare indreptatit sa aiba un cuvant de spus la numirea copilului, ca deh nu l-o facut soacra, vecinii sau neamurile…i would do the same !

  7. Si eu care credeam ca doar ai mei erau indecisi in privinta prenumelui :)) Mama mea oscila intre Delia si Olga, taica-miu batea inspre Delia, in conditiiile in care pe nasa-mea o cheama Constanta, iar familia voia neaparat sa port acest nume (neaparat fata trebuie sa poarte nume de sfant, dar nici gand sa accepte alte variante), dar alor mei nu le placea sub nicio forma. Dupa ce m-am nascut, mama spune ca ar fi frumos Cristina (pe fii nasei chemandu-i Cristi si Liviu – fiind si cel mai sfant prenume, sarbatorit de Craciun, partial indeplinita dorinta familiei), iar taica-miu spunand ca parca totusi Livia este mai frumos, familia tot ii dadea cu Constanta… ii anunta pe toti ca merg pe varianta Constanta, toata lumea fericita alea-alea, ai mei fiecare cu varianta lor, respectiv Cristina/Livia. Na’ ca vine momentul cu inregistrarea, taica-miu fericit nevoie mare ca are fata, se duce frumos sa ma inregistreze… intrebat acolo ce si cum, ii zice functionarului ca sunt dileme… familia vrea una, ei ca parinti vor alta si poc i se aprinde beculetul… Cristina-Livia, scris cu cratima pentru a impaca si capra si varza, sa fie pronuntate ambele precum „Ana-Maria”, „Ana-Alina”… Poc surpiza pentru familie, se arata al naibii de incantati, toata lumea fericita… Da’ ce sa vezi, familia ii tot dadea cu „Ce face Cristina-Livia”, in timp ce ai mei, foloseau prescurtari „Ina”, „Inuta”, „tuchi”, „Cristi”… abia i-am dezobisnuit pe ai mei sa renunte la „Ina, Inuta”. In prezent, ma bucur enorm cand mai cunosc pe cineva cu prenumele de Livia/Liviu, bucurandu-ma la maxim de prenumele meu, nu mi-ar fi placut in niciun caz : Delia, Olga, Constanta… :)), iar Cristina-Livia, suna atat de frumos! Nu este nici foarte popular, dar nici o combinatie de care sa ma simt stanjenita!
    In ceea ce priveste prenumele copiilor mei (atunci cand va fi cazul, nu in urmatorii ani) stiu deja ce prenume vor avea si n-am de gand sa dau inapoi.

    Iar am scris un roman 😀

    • @Scorpya Cristina, deci tu stii deja numele pe care il vor purta viitori tai copii, chiar daca la momentul actual nu exista nici macar sub forma de intentie? 🙂

      • Dap :)) Sunt de neclintit in privinta prenumelor si-mi pot permite sa spun: cu certitudine in urmatorii ani nu va fi cazul!

  8. Daia e bine sa te porti frumos cu soțul si sa i accepti si lui sugestiile …. 😉

  9. Parintii mei voiau sa ma numeasca Ionut,habar nu am de ce,noroc cu o verisoara (nelipsita verisoara domnisoara la 55 de ani) ce lucra pe vremea aceea la primarie, si uite asa ma numesc eu Radu…..

  10. am o prietena pe care o cheama Oana Maria si e perfect..de prea mult orgoliu, probabil ca nu le-a trecut prin cap si varianta asta.eu sunt gravida acum, inca nu stiu ce va fi, dar daca-i baiat va fi Caius Cezar si daca-i fata, Gloria. Ambele variante merg cu Cojocaru. trebuie sa ne gandim si la numele de familie, nu? cum sa-l cheme Aristotelis Cojocaru? sau Brooklin- Jhonatan Cojocaru?

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s