Ochelarii

Prima oara s-a intamplat prin Aprilie. Cand a trebuit sa-mi schimb permisul de conducere. La controlul oftalmologic, ma pregateam sa-i rad in nas lu’ tanti care imi bagase nu stiu ce luminite in ochi vreme de cateva minute. Pe motiv ca pierdem vremea cu cacaturi, in timp ce eu am o vedere agera ca un uliu iesit dupa ceva hrana. Asta pana cand mi-a pus un mare panou in fata si mi-a zis sa citesc ce scrie pe primul rand. Hai, cucoana, ma lasi? I le-am citit cum a vrut muschiul dumneaei. Perfect, mi le ziceti si pe cele de pe randul trei, a supralicitat ea. Hopa, ia stai un pic. Cred ca randul trei e defect. Sau incapatanat. Frate, rahatul ala de „randul trei” a refuzat sa se lase citit de mine. Normal, pai dupa ce mi-a bagat femeia luminile alea tampite in ochi, mai avea si pretentia sa vad randul trei cel cacacios. Dupa care m-a mai si mintit. Cica aveti dioptrie cilindrica, va trebuie ochelari. Baaa, nu va e rusine sa angajati personal medical mitoman? I-am ras in nas si am blestemat in gand rahaturile de aparate la care ma pusese. O incompetenta, cu aparatura depasita, care nu fusese in stare sa-si dea seama ca eu vad mai bine ca un binoclu german din al doilea razboi.

Dupa care, intr-o seara, pe cand se intunecase deja afara, incercam sa-mi revizuiesc un articol, de pe telefon. Si sa vezi dracia naibii. Mi se stricase telefonul sau ceva de gen. Pentru ca altfel mi-a fost imposibil sa-mi dau seama de ce nu vad daca un cuvant pe care-l vizam eu, e scris cu unul sau doi „i”. Ia uite frate, dupa ce ca am dat atatia bani pe el, imi mai face si figuri din astea. Cica tehnologie de ultima generatie. Pe dracu’.

Si lucrurile au mers cam in stilul asta. Cand luam ochii de la televizor si mi-i fixam pe ecranul telefonului, imi injuram mainile pe motiv ca au intrat la apa si nu-mi mai ajung ca sa pot citi. Cand nu „bateam” pana la tv, porcaiam coreenii si produsele lor necalitative. Ba chiar si televiziunile aveau partea lor de vina, pentru ca nu sunt in stare sa-ti ofere o imagine decenta. Daca eram pe afara si nu vedeam la distanta, era clar ca ori se punea ceata, ori se intuneca mai devreme. Si tot asa. Pai doar nu era sa ma gandesc ca ar avea ceva privirea mea agera.

Zilele trecute tocmai imi luasem de la Mega, un borcan d-ala cu crema de ciocolata si alune. Il stiti, cel care este juma’ alb, juma’ maro. Eu sunt foarte scrupulos cu „E-urile”, nu mananc niciodata mai mult de sase-sapte la un loc, ca ma ard la stomac si imi fac gaze. Pai ultima oara cand am combinat E214 cu E216 am simtit ca ma ia nasol de la lingurica. A trebuit sa mestec niste glutamat si guma xantan, ca sa-mi treaca. Plus gargara cu acid sorbic. Asa ca am inceput sa citesc pe recipientul proaspat achizitionat, ce contine. Mda, formularea corecta era „am vrut sa citesc”. Pentru ca nu vedeam nimic. Imi jucau literele in fata ochilor, se ascundeau unele peste altele, fugeau care incotro, dar sa stea ca sa le pot aduna si eu macar intr-un cuvant, nici pomeneala. Dar cel mai si cel mai nasol era ca nu mai aveam pe ce sa dau vina. Scrisul era negru pe alb, distanta optima, lumina la fel. Iar eu ma uitam la borcanul ala si ma simteam chior si neajutorat.

Asa ca, a doua zi dimineata am trecut la fapte. Mers la un magazin de optica pe care il stiam eu, facut control la ochi, vazut niste rame (multe rame), placut una, ales lentile, dat banii. Si cateva ore mai tarziu, am putut sa formulez in sinea-mi: momentul acela, cand iti pui pe nas prima pereche de ochelari!

 

 Ziceti voi, cu mana pe inima, ati vazut ceva mai sexy in viata voastra? 🙂