Puteam sa fiu cetatean de onoare

De fiecare data cand vedeam pe la tv personalitati din diverse domenii cum primeau titlul de „cetatean de onoare”, ma lovea cate o sfanta invidie. Stiu ca n-as fi avut pentru ce sa-l primesc, dar parca mi-ar fi placut si mie sa fiu cadorisit cu un titlul d-asta. Macar asa sa vad si eu cum e. Na, parca e altceva cand mergi la bere cu baietii si le zici aveti grija cum vorbiti cu mine, ca eu sunt cetatean de onoare, bai luzerilor. Da’ n-am avut si eu noroc de-o chestie mareata, sa sara astia cu titlurile pe mine. Desi sunt foarte atent la tot ce se intampla in jurul meu, doar-doar salvez vreo copila de la inec sau vreun hipster cazut pe sine, la metrou. Nimic, frate, nici macar vreo pisica ramasa in copac, fara sa se mai poata da jos sau vreun hamster blocat in propria-i cusca. Am dat eu o data de mancare la un catelus schiop, dar nu stiu cum naiba nu era nicio televiziune prezenta, sa ma faca vedeta si sa sara Oprescu pe mine cu „cetateanul de onoare”. Am mai eliberat si un porumbel care ramasese captiv la noi in birou, dar nici de data asta nu au fost martori din mass-media. Aia e, se pare ca nu fac suficiente fapte bune si cred ca voi ramane „neonorat”.

Am fost un bou. Daca stiam si eu din timp de primarul asta, baiat de baiat, acum eram de mult ceteatean de onoare. Tipul a fost mega tare, cum mama naibii nu l-au mai votat, nu stiu. Trebuia ales si reales, la nesfarsit, sau macar pana toti cei 5000 de locuitori ai comunei ar fi ajuns sa posede acest titlu. Oricum, cred ca sansele sa nu ajungi sa-l ai erau infime. Dom’ primar a facut la cetateni d-astia, dupa cum i se scula dumnealui. Daca era dupa de-ale gurii la magazin, hop sarea pe vanzator: cuuum, esti de atata vreme aici la raft si eu nu te-am facut inca? Sa treci negresti maine sa-ti dau diploma si cheia localitatii! Pe medicul veterinar din comuna l-a uns cu titulatura, din oficiu. Era de la sine inteles ca o persoana care se sacrifica pe altarul stiintei, trebuie musai sa fie „onorata”. Plus ca avea mana moale si vitele nici nu simteau cand le vaccina. Un adevarat erou.

Ce-i drept a existat si un caz mai aparte, cu o regretabila eroare, dar numai cine nu munceste nu greseste, da? Acum vreo doua veri, pe caldura mare, se asezase un domn pe trepte la primarie, ca sa se odihneasca si sa stea la umbra. A cerut si un pahar cu apa. Cand s-a uitat mai bine era chiar Gica Hagi. Pai cum sa nu profiti de aceasta ocazie rarisima si sa nu-l faci pe marele Hagi cetatean de onoare? L-a poftit repede inauntru si pana sa se dezmeticeasca, era gata numit, cu diploma in mana si poza facuta, pentru panou. N-a contat nici ca Gica si-a dat un nume fals, Urmuz Constantin. Era normal sa faca asta. Sa se protejeze de barfe si ca sa nu le invadeze paparazzi comuna. Un domn, Hagi asta. Face bine, ca sa nu faca rau.

Cu un singur regret a ramas. Ca n-a apucat sa-l faca si pe Ogica. Vorbise cu omul. Trebuia sa vina la festivitate, dar a avut niste probleme si n-a mai apucat. Dupa care au inceput alegerile si l-au dat consatenii jos din functie. Niste tarani tampiti si nerecunoscatori. In frunte cu betivul ala de doctor veterinar.

De-aia ziceam, n-am stiut eu la timp, ca dadeam o fuga la Erbiceni cu un portbagaj plin de ajutoare (bere, vin si tuica) pentru localnici si ma faceau pe loc cel mai de onoare cetatean care s-a pomenit vreodata. Altfel stateam de vorba cu voi acum. Asa, nu pot decat sa-mi manifest invidia pe aici si, in incheiere, sa-mi arat respectul pentru dom’ primar dedicandu-i si eu o oda:

O dă-te in plm!

mihai_vasilescu_cetatean_onoare

 

diploma originala este sutita de aici

37 de gânduri despre &8222;Puteam sa fiu cetatean de onoare&8221;

  1. Pacat, Puneai titlul si aici pe blog. Murea blogosfera de invidie. 🙂

  2. Sa stii ca trebuia mai mult de un portbagaj. Observ ca Erbiceniul este in Moldova. Taranii de acolo beau un portbagaj doar la micul dejun.

  3. Aia au ei bautura lor. Cu galeti, malai si ulei ii momeai. PSD style.

  4. Ha,ha,ha de-a dreptu surprinzator,nici prin cap nu iti trecea ca un locuitor al comunei in cauza iti citeste blogu,recte eu,de fapt mint ca nu mai locuiesc acolo de multa vreme dar sunt din comuna respectiva,nu sunt cetatean de onoare,dureros desi il cunosc personal pe primarul in cauza se pare ca de mine o fi uitat sau nu am facut destule ptr urbe. Ma gandesc ca printre onorati trebe sa cunosc macar unul,deci prin urmare sunt important stiind ca am printre cunoscuti si oameni de onoare. De fapt il cunosc pe vanzatorul in cauza desi ma mir ca mai traieste ca eu tot batran il stiu de cand am uz de constiinta.

    • @radu, vorbesti serios? Chiar esti de acolo? Daca nu faci misto, asta e tare! :))))

      • Da da,serios sunt nascut acolo,de fapt sunt nascut la maternitatea din orasul Podu- iloaiei care e o localitate la vreo 4 km de Erbiceni am crescut intrun sat din comuna, respectiv Totoesti care e la un km. de comuna. Am plecat cand eram inca foarte tanar dar familia mea,adica mama e inca acolo asa ca tre sa vb cu ” primarili” sa ma onorifice si pe mine, ma gandesc ca sunt primu Erbicinean cititor de „bloage” acreditate. 😀

      • @radu, deci a trebuit sa-ti deschid eu ochii, de la Bucuresti. Rusine! In locul tau eram acum de doua ori cetatean de onoare. Sau chiar il puneam sa ma faca an de an. 😉

      • Adevarul e ca am rosit un pic si m-am gandit daca sa recunosc sau nu ca eu sunt printre singurii cetateni din zona care nu e cetatean de onoare al comunei,imi e un pic ciuda,acum am vb cu un prieten din zona despre articolul tau si imi zice ca a fost acordat un titlu de cetatean de onoare cuiva care a iesit de la inchisoare pe motiv ” ca s-a schimbat” nu stiu cat de veridica e informatia. 😀

      • @radu, serios? Ce chestie. Cand am scris articolul, partea cu Ogica era de fapt cu Gica Popescu. Voiam sa zic ceva de inchisoare. Dar m-am gandit sa nu mai fac misto de saracul om. Si acum imi zici tu asta care e mai tare decat intreg articolul meu. Marfaaaaa!

  5. Daca am asa fost coleg important si „cetatean de onoare” asta inseamna ca sunt si eu putin importanta si… onorata?!?!?

  6. Diploma arata intr-un mare fel. 😉

  7. Asa tara, asa primari, asa cetateni de onoare…

  8. da’ statui nu le-a ridicat nenea primarul asta? va dati seama cum ar fi aratat comuna aia?:))

  9. Deci, ce am pierdut Un Cetatean de Onoare, pacat Mihai tare pacat… :-)))

  10. Nene Mişu, zi mersi ca nu te-ai pricopsit cu un titlu… Acum trei ani imi faceam alergarea de dimineata prin parcul din oraselul in care ma mutasem, iar cand zic parc, nu vorbesc de alei, banci si toate alea… un soi de loc semi-salbatic. Padure, rau, boscheti si multe baligi… tinand cont ca fauna locala o constituie vacile ( si vulpile care sunt mai domesticite decat blandele rumegatoare).
    Eh, cum alergam eu, ingrijorat sa nu calc in „placintele” mirositoare lasate de cele mai sus mentionate, aud strigate. Ma uit in stanga, ma uit in dreapta, nic… Strig si eu, aud raspuns… dupa cateva minute dau de nefericitul care striga. Si cand zic nefericit, cred ca de era in Romania, era cel mai norocos, tinand cont ca era intr-o groapa cu cacat, infipt pana la piept. Bun… sa ma duc dupa ajutoare, sau sa il scot? Mobilul nu-l aveam, ca ma incomodeaza la alergat… buun… imi scot hanoracul, leg o creanga cu el si arunc spre captiv. Treij de minute am tot tras de el saracu’ pana l-am scos… nu mai spun ca in procesul de salvare am reusit sa adun doua din baligi. Eh, dupa cateva saptamani de la incident, gasesc in cutia postala o invitatie la Consiliul Local… panicat, m-am dus… In general nu e de bine cand te cheama. Ajuns acolo, aflu ca nu imi facuse nici un vecin plangere, dar ca mr. Mayor si trupa de Local Councilors vor sa-mi multumeasca ca l-am scos din rahat pe presedintele de la Law Society din Berkshire. Evident am primit titlul Honorary Resident (n-am cetatenie britanica)… poza la ziar… cheia orasului n-am primit-o, dar la fiecare serbare oficiala primesc invitatie.
    Eh, de ce ziceam ca e mai bine fara? Ca sa lipsesti de la orice eveniment, iti trebuie un motiv foarte bun… altfel se gaseste cate vreun ziarist de la gazeta locala sa te manjeasca cu cacat ca nu urmezi protocolul.
    Abia astept sa ma mut in alt county! 😊

  11. Preduca George, am ras si eu, zgomotos, si nu ma mai opream. Ma gandeam daca ar fi trecut sotul meu prin dreptul dormitorului si ar fi tras cu urechea….crede ca am innebunit!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s