Sunt uituci dar se trateaza

Guest Post by Ana R.

 

Cred ca toate produsele pentru memorie au fost inventate de femei. Din punctul nostru de vedere, ginko-biloba trebuie luata numai de catre barbati, in cantitati industriale, pentru a compensa memoria lor de peste cu creier lichefiat.

Orice elefant si-ar da o trompa intre ochi de ciuda daca ar fi pus sa isi testeze memoria prin comparatie cu o femeie. Pai daca ei cunosc un amarat de drum stramosesc spre cimitirul turmei, o femeie tine minte de la numele aleia cu care s-a pupat cel dupa care suspina ea in clasa a 6-a, pana la oferta de la Lidl de spatamana trecuta.

Pe cand ei, barbatii, sunt numai buni de trimis dupa moarte. Daca-l rogi sa iti aduca ceva de oriunde din casa, ai senzatia ca te-a parasit. Pana a ajuns in baie sa iti aduca crema de maini a uitat de trei ori, sta si se uita la ea in timp ce se intreaba ce cauta el acolo. Daca il lasi sa duca el copiii spre scoala, ai toate sansele sa ii pierzi cu totul. Mai gaseste drumul inapoi spre casa cand implinesc aia mici varsta legala sa se apuce de baut.

Intreaba cu o candoare de bebelus orice amanunt, pentru ca uita de la mana pana la gura orice. Il pui sa faca un ceiut pentru copil, incepe sa intrebe unde e ceaiul. Ii explici pe care raft, dupc care se apuca de cautat canile. Bineinteles, intre timp a uitat unde e ceaiul, asa ca mai intreaba o data. Cand crezi ca in sfarsit a priceput care pe unde sunt, il gasesti in cercetari amanuntite dupa sursa de apa. In cele din urma isi aduce aminte ca ceaiul trebuie fiert in ceva si incepe sa urle intrebandu-te unde e ibricul. Pe scurt, faceai trei caldari de ceai si curatai si zarzavaturile pentru o ciorba, pana vine el cu o amarata de cana.

Si ca sa nu ziceti ca vorbesc asa, la modul general, trebui sa va spun ce-am patit cand am plecat cu al meu in primul concediu dupa nasterea primului copil. Intarcasem plodul si beneficiam in sfarsit de minunea tehnologiei numita laptele praf. Ne-am hotarat sa parasim siguranta hotelului pentru o excursie de o zi. Am reusit sa impachetez si sa bag intr-un troller de marimea unui sat african, absolut tot ce adusesem cu noi pentru copil. Inclusiv laptele praf produs de o ferma cu 5800 de capete si o duzina de biberoane. Sa fie. Apoi i-am inmanat-o sotului, ca s-o teleporteze spre masina. Pentru ca eu nu puteam nici s-o clintesc. Al meu era si el ocupat cu partea lui de treaba. Ambala niste chestii care ar fi ajuns pentru dotarea unei televiziuni mai micute (camere foto, mini-studio-uri, camere video) ca doar trebuia sa-si imortalizeze progenitura in prima sa aventura.

Intr-un final, am plecat la drum, cu masina incarcata de parca ne pregateam de un an sabatic. Dupa vreo ora, fie-mea incepe sa dea primele semne de nervozitate cauzate de burtica goala, goluta. Am oprit inaintarea expeditiei cu un gest de general, pentru a putea pregati lapticul tinerei generatii. Coboram din masina si plina de incredere ma indrept catre portbagaj, unde dau trei tone de aparatura la o parte, cu speranta sa gasesc geanta cu laptic si pampersi. Cucu, geanta mea pregatita pentru orice situatie neprevazuta, inclusiv cincisprezece randuri de hainute alese in functie de eventualele variatii de temperatura (daca se schimba anotimpul pe neasteptate?), culori sau asortare cu natura (voi credeti ca se poate fotografia un copil asa, oricum?), lipsea cu desavarsire. Moment in care nevrednicul meu partener isi trage o palma peste mot si relaxat imi explica faptul ca geanta mea a ramas pe clanta usii. Pentru ca el avea de carat ditamai studioul foto-video, atunci cand i-am dat-o eu.

Criza mea de nervi a fost intrerupta doar de tipatul de foame al fie-mii. Si a fost urmata de o proba de semi-maraton cu limba scoasa, prin oras, in cautare de lapte praf si pampersi. Alergam si-i aruncam priviri ucigatoare, ca pentru vorbit nu mai aveam energie. A fost prima si ultima oara cand a uitat ceva destinat copilului, avand deasupra capului si spectrul amenintarii cu moartea. Dar nici eu nu mai las nimic de importanta vitala pe mana lui.

Este foarte interesant cum unui barbat ii forjeaza memoria la capacitate maxima atunci cand este vorba de teme precum: motorul in 6 cilindrii, fotbalul din liga a doua, orice dracovenie cu zeci de butoane sau nvielul 6 la vreun joculete tampit. Dar daca are trei copii acasa, habar nu are data de nastere a mijlociului. In schimb stie toate rezultatele meciurilor de fotbal din liga nationala, de la infiintare si pana in prezent. Nu mai stie data zilei in care te-a luat de nevasta, in schimb stie perfect cat a costat ultima ta rochie, la care tu din neglijenta ai uitat sa tai eticheta. Bun, inteleg ca au memorie selectiva, dar chiar atat de selectiva? Sau in creierul lor memoria ocupa zone inca neexplorate de stiinta?

Oricum pregatiti in casa un stoc de Memo Plus. Macar sa nu uite pentru scurte perioade de timp ca sunt insurati.

mihai_vasilescu_uituc

 

sursa foto

 

59 de gânduri despre &8222;Sunt uituci dar se trateaza&8221;

  1. Hmmm…stai ca am uitat ce voiam sa zic… 🙂

    Te-ai gandit ca poate memoria aia selectiva se refera strict la ce-i intereseaza? Dar nu asa… un interes general… ci suficient ca sa-i faca sa aloce o buna bucata din pretiosul lor timp (si al meu!)

    Adica, -pusca mea -ma doare in cot de ultimul ruj al sotiei, pot face abstractie si de pretul ultimei perechi de pantofi, dar sa uiti geanta progeniturii… Si eu l-as fi luat la palme.

    E adevarat ca, dupa aceea, m-as fi bagat intr-un colt si m-as fi prapadit de ras. Dar ascuns, sa nu ma vada!

    • @m4nt13, nu aveam timp de ras ca alergam dupa lapte si biberon. S-a plimbat toata ziua plin de mandrie cu un bax de pampers agatat de manerul caruciorului, pentru ca nu am gasit pachet mai mic. Se uita lumea la noi si credea ca are copilul dizenterie :). Avea o privire spasita deci nu puteam sa il chinui si mai tare. S-a demonstrat clar ca nu sunteti capabili sa memorati lucruri ce nu va intereseaza.

      • Ba sa-l chinui! Ca, ale dracu’ camere video, pe alea nu le-a uitat! 🙂
        Plus embargo pentru urmatoarele 6 luni! 🙂

      • @m4nt13, nu uita nimic cu butoane, deformatie profesionala. Eu imi chinui sotul, doar il bodoganesc. Daca ii pun lui embargo cred ca ies tot eu in pierdere, asa ca nu e eficient 😉

    • @m4nt13, da ma, pai ce ne batem capul cu toate prostiile? Cand noi trebuie sa gandim si sa analizam chestii importante, nu fleacuri. 🙂

      • @mihai vasilescu, orice nu are butoane si mingiute este un fleac?

      • Pai asta ziceam si eu… Adica… pusca mea, e doar un puradel…Creste el si fara pampersi… Iar de mancare… ce, poa’ sa bea numai lapte? Ii dau un ceai de la McDonalds si gata… Uff si femeile astea. Fac atata caz din nimic.
        Iar daca ma enerveaza tare, poate-i dau si-o bere. Se chitrofoneste si nu mai face galagie!
        Mai Mihai… femeile astea sunt imposibile! Adica…ele habar n-au ce greu e sa memorezi scorurile la fotbal, cu jucatori si arbitru cu tot, si tot pe noi ne acuza ca stam prost cu memoria…nu?

        Deci…ce ziceam? 😛

      • @m4nt13, ce-o fi asa greu cu copiii habar nu am. Dar ia sa ne zica @Ana R. (fara goagal) in ce an a iesit Bayen Munchen campioana pentru prima data. Si am fost dragut ca am ales ceva de la ea de acolo. Sau daca are idee cat consum nervos se duce pe o partida bine jucata de FIFA. Si ea vine cu chestii din astea rasuflate. Pai femeile au grija de copii din precambrian. Mare scofala.

      • @mihai vasilescu, @m4nt13, femeile au grija de plozi dinainte de precambrian, cam de cand nasc mamiferele pui. Ma doare fix in cot cand a iesit Bayer München campioana, dar stiu unde se gaseste stadionul.

      • @Ana R., exact. Si te mai si lauzi cu asta. Ca si cum m-as laud aeu ca respir.

    • @m4nt13, esti tu viteaz cu copiii altora, dar cand e al tau sa vezi ce studiezi de 5 ori sa fie laptele la temperatura potrivita. Dragut a fost ca eu dezinfectam biberoanele si atunci am cumparat un biberon nou, l-am clatit cu apa plata, am bagat lapte in el pe care l-am incalzit un pic in apa calda si l-am mufat la fie-mea. Vedeam cum colcaie bacteriile in el si mi-am imaginat ca sa ma calmez 2 puradei in tarana. Am zis ca daca nu moare atunci inseamna ca traieste 99 de ani cel putin 🙂

      • Era o gluma Ana… Nu-s viteaz cu copii nimanui, mai ales ca eu inca nu am nici unul. Habar n-am ce inseamna sa cresti copii, dar poate, odata voi sti! Numai ca e greu sa faci copii cand firma te trimite prin toata europa iar nevasta-ta e la 3500 de km de tine si o vezi, in cel mai fericit caz, 2-3 zile pe luna.

        Tu ai raspuns la o gluma, dar comment-ul in care ti-am raspuns tie era chiar serios.

      • @m4nt13, m-am prins ca era o gluma. Sper sa descoperi curand ce inseamna :). Este indeajuns si 2-3 zile pe Luna, daca nimeresti zilele potrivite :). Partea serioasa a comentariului tau era cea legata de cat de complicat e sa vezi un meci si sa memorezi scorul?

      • @Ana R., poate ca da. Si? Ti se pare ceva nserios? Sau simpul? Pai sa ni le zici tu atunci.
        @m4nt13, vezi ma incearca sa ne ia peste picior.

      • @m4nt13, @mihai vasilescu, sa facem o mica diferenta intre lucrurile vitale. A ne uita la meci nu asigura perpetuarea speciei 🙂

      • @Ana R., asa crezi tu!!! Dar daca ia Steaua bataie eu nu mai sunt bun de nimic cateva zile. Deci canci perpetuarea speciei.

      • @mihai vasilescu, propun uciderea fotbalului pentru perpetuarea speciei 🙂

      • @Ana R., keep on dreaming!

      • @AnaR. : „Uciderea fotbalului”…Pentru chestia asta punem noi embargo… Asa vreo 6 luni, un an…

        sa stii ca Mihai are dreptate, daca ia Steaua bataie intram in depresie si s-a dus dracu cheful de sexulet… Iar daca ia bataie de la Dinamo e si mai rau, numai ca asta-i imposibil… 😀

      • @m4nt13, pentru asta cu dinamo, ai o bere mare de la mine. 🙂

    • @m4nt13, v-am explicat ca eu sunt una dintre norocoasele a caror viata nu depinde de meciul de fotbal. Asa ca nu am parte de embargou 6 luni pe an. Habar nu aveti cate chestii interesante pierdeti in timp ce va uitati la meci, 😉

  2. Stiu eu un lucru de care nu il uita niciodata, dar absolut niciodata.

  3. Eu nu prea ma regasesc. Depinde cat de exersata si organizata ai mintea. Pe a mea am educat-o in sensul asta. Tin minte date de nastere, numere de telefon, nume, date istorice sau orice altceva prezinta suficient interes pentru mine.

  4. Asta asa e Ana R. dar ce sa le mai facem, cand i-am luat stiam in ce ne bagam! :-)))

  5. Bărbaţii noştri or fi fraţi?
    Doar mici exemple: a nimerit data de naştere a copilului din 3 încercări şi nu trecuseră nici doi ani de când mă chinuisem, data mea de naştere şi-a notat-o (într-un final) după ce nu a fost în stare doi ani să o reţină, în continuare nu ştie câţi ani am şi data aniversării, se întoarce de la grădiniţă întotdeauna cu haine pe care eu nu le-am văzut niciodată, îl trimit la pâine şi se întoarce cu plasa plină (mai puţin pâine) şi aş putea scrie toată ziua. Toate astea de la unul dintre puţinii bărbaţi care reuşesc să mă surprindă constant cu detalii despre bătălia de la Posada, gradele de rudenie dintre domnitorii voievodatelor române, PIB-ul Indoneziei, etc. Bineînţeles, pe lângă Champions League, cilidrii de la o Lancia din ’45 şi configurarea unui server de mail.

    • @irina, omul retine si el chestii le cu adevarat importante si tu te plangi. Rusine! In loc sa zici merci ca vine cu plasa plina si haine noi, te iei de el. Huo!

    • @Irina, cred ca toti au oaresce grade de rudenie ale memoriei. Exact asa e si al meu, e considerat unul dintre cei mai tari specialisti in electronica de pe planeta si habar nu are unde e dulapul cu nadragii copilului.

      • @Ana R., si? Ce e mai important? Niste nadragi amarati sau planeta pe care incercam s-o salvam?

      • @mihai vasilescu, daca uitam copilul despuiat face pneumonie si poate se transforma in ingeras, atunci pentru cine mai salvezi planeta? Ha?

      • @Ana R., marile descoperiri intotdeauna cer mici sacrificii la nivel personal.

      • @mihai vasilescu, personal, personal dar nu personalul meu 🙂

      • @Ana R., vezi cat egoism? Daca toata lumea ar fi gandit ca tine acum am fi fost inca la nivel de stat in copac.

      • @mihai vasilescu, progresul stiintei a fost datorat exclusiv femeilor. Pe cand stramosii stateau in copac s-a gasit o femeie isteata care sa ii indrume sa gaseasca o grota pe post de adapost. V-am obligat sa ganditi incat sa ne oferiti lucurile pe care le-am cerut si de care avem nevoie 😉

      • @AnaR. : Asta-i un mit… Pe vremea aia se rezolva simpu… Iti placea demoazela care se fataia prin fata pesterii, ii scapai una dupa ceafa, o luai de par, o bagai inauntru (in pestera, adica) si gata… dragoste la prima vedere…

        Tu crezi ca dupa luai (din dragoste) o bata in cap, mai aveai chef sa-i spui barbatului ce si cum sa faca? Am dubii…

      • @m4nt13, loooooool. Exact. 🙂

      • @m4nt13, ok, ii trageai una dupa ceafa si o bagai in grota. 9 luni mai tarziu aparea urmasul, si atunci incepea dansul evolutiei. „Tati preistoricu'” trebuia sa caute vreascuri, sa faca foc, sa asigure blanuri adecvate sezonului, asa ca de voie de nevoie trebuia sa isi puna mintea la contributie.

  6. Mihai, eu tin cu voi barbatii. Cei pe care i-am cunoscut eu nu uitau niciodata nimic.
    „Ai zis ca ajungi acasa la 7, eu te-am sunat la 9 si tu nu erai”.
    „Tipul ala te-a salutat si acum doua saptamani. De unde-l stii? Ce e cu el?”
    „Parca ziceai ca eu sunt al doilea”.
    etc

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s