Veni Vidi Vici

Sambata, in ajun de alegeri, a avut loc Bloggers Lan Party, editia a sasea. Dar prima la care am participat si eu. Am benficiat de un „wildcard” din partea organizatorilor, in urma publicarii acestui articol. Si m-am dus, desi am vazut ca urmeaza sa se joace si niste treburi care pentru mine sunau a activitati extraterestre: Dota 2, Solitaire Arena si Team Fortress 2. Dar, se juca si Fifa15, iar pentru asta ma duceam chiar daca evenimentul se tinea la Sighetu Marmatiei. Plus ca voiam sa vad si eu cum e atmosfera pe acolo.

Va zic eu care era. Saisprezece bloggeri si saisprezece cititori s-au impartit pe echipe („bloggeri” vs „oameni”) si au dat drumul la joaca. Era o placere sa te uiti la ei, daramite sa fii acolo si sa participi. Adica de-men-ti-al! Prin urmare m-am simtit extraordinar de bine, ceea nu nu stiu daca pot spune despre coechiperii mei, care la Dota au mancat o bataie sora cu moartea, din cauza ca subsemnatul era nul si neavenit. Nu stiu daca aveti habar cu ce se mananca jocul asta, dar pentru mine era prima oara in viata cand puneam mana pe el. Si pe langa toate astea, cand mi-am ales personajul pe care trebuia sa-l utilizez in joc, mi-am luat o tampenie care nu stia decat sa traga cu arcul. Am murit de nervi, mai ales dupa ce vazusem la Cabral, cum eroul ales de el cara pari in cap, la modul voios, oricui se lua de sanatatea lui. Numa’ eu taraiam arcul ala dobitoc si ma omorau toti, care cum aveau chef. Doi strumfi daca treceau pe langa mine, unu’ ma injura si celalat ma batea, fara sa-si faca probleme. Deci, da, blestemele pe care mi le-au adresat coechiperii in gand, cred ca au fost pe deplin meritate.

(Poza e luata dintre cele multe pe care ni le-a facut Vlad). 

Cu Solitaire-ul a fost mai bine, dar nu cat sa dau pe cineva pe spate. Macar mai jucasem de cateva ori in viata si stiam ce trebuie facut, adica regulile dupa care se muta cartile. Ei, dragii mosului, dar Solitaire Arena asta e ceva mult mai cool. E o smecherie tare de tot, pe bune. Pentru ca este acelasi joc pe care il stiti de pe vremea cand il avea inclus windows-ul (il mai are?), doar ca se joaca online. Adica te confrunti cu adversari adevarati. Daca esti fire competitiva, te prinde instant. Cum m-a prins si pe mine, dar asta nu m-a impiedicat sa iau bataie ca la fasole sambata. Dar macar mi-am luat-o in turul doi si am fost invins de unul dintre baietii care au ajuns in finala. Adica, onorabil, zic eu.

Sa nu ma intrebati despre Team Fortess, pentru ca am declarat forfait. Nu avea rost sa piarda din nou echipa, din cauza ca eu ma uitam ca vitelul la poarta noua. Dar mai treceam din cand in cand pe la ei si mi se umplea inima de bucurie cand vedeam ritmul in care se killeresc unii cu altii. Mergea treaba ca unsa. Foloseau baietii gun-urile de ziceai ca sunt cel putini „marines” veterani obsnuiti sa ucida orice misca-n front.

Smecheria s-a terminat la Fifa. Unde baiatu’ (adica io) are state vechi de prezenta si multe mii de ore jucate. Care s-au cunoscut din plin sambata. Pentru ca am „iesit” din grupa ca o racheta si am trecut ca un supersonic de sferturi si semifinale. Apoi a urmat finala, pe care am si castigat-o. Si asta in ciuda faptului ca baietii pe care i-am invins, nu se miscau rau deloc. Ba chiar, in semifinale am avut un bulan incredibil. Pentru ca am luat gol in ultimile secunde ale jocului si eram condus cu 2-1. Dar am reusit sa egalez la ultima faza a meciului si apoi am invins in prelungiri. Adica greu, fratilor.

Ah, stati ca tocmai mi-am adus aminte. Organizatorii l-au invitat sa arunce un ochi si sa joace un demonstrativ, pe Ovidiu Patrascu, cel mai bun jucator roman de Fifa. My God Meine Gott (ca sa fim in trend cu recentele evenimente) ce bine ca n-a participat, il bateam zdravan si-i stirbeam naibii reputatia. 🙂

 

Nu stiu ce sa va mai povestesc. Poate despre organizare, care a fost impecabila. Cei de la Impact Hub ne-au pus la dispozitie spatiul de „batalie”, adica un fel de paradis pentru gameri. In timp ce „motorizarea” uneltelor de lupta a fost asigurata de AMD. Totul asezonat cu cea mai mare viteza de internet din Romania.

Inca ceva, meciurile din turneul de Fifa se desfasurau intr-o atmosfera care facea sa ti se ridice parul in cap, datorita sonorizarii. Bai fratilor, se auzeau tribunele, de ziceai ca esti pe stadion. Iar pentru asta s-au straduit un pic cei de la AV Store. Da, da, castile din poza de mai sus tot ei le-au oferit. Nu vreti sa stiti cat de misto sunt.

Mai voiam sa va spun ca i-am cunoscut pe THE Bobby Voicu, unul dintre fondatorii MavenHut (cei care au dezvoltat Solitaire Arena) si pe cativa dintre baietii lui. Pe care tare mi-as fi dorit sa-i filmez, in timp ce jucau Solitaire. Nu de alta, dar tu nici nu apucai sa vezi bine ce carti ti-au intrat si ei inchideau jocul. Meserie. Ei, ajutati si de Toma, au fost cu toata organizarea. Vreau sa-i felicit si sa le multumesc, pentru ca merita cu prisosinta!

Eu sper sa ajung si la editiile viitoare. Asa ar fi normal, nu? Ca sa-mi pot apara pe „teren” titlul. 😉