Viva la Revolucion!

Că tot suntem in perioada aia din an in care toti rememoreaza cum a fost in Decembrie ’89. Ia sa-mi aduc si eu aminte cateva chestii.

Era o iarna calda, inca nu ninsese. Pe 16, cand au inceput miscarile la Timisoara, o ardeam cu baietii prin oras. La un moment dat s-au deschis usile la Union (o carciuma mai cu ştaif, din centru, pe unde-si faceau veacul „apeviştii”) si au inceput sa se verse in strada militari care alergau si-si strangeau centurile din fuga. Se daduse alarma.

Pe 21, cand a facut Ceausescu mitingul ala de la care i s-a tras, eram la pregatire (meditatie sau cum s-o mai zice acum) la Economie Politica. Ma testa o colega de-ale maica-mii sa vada daca inteleg ceva din ideologia politica a Partidului, transpusa in economie. N-am apucat sa mai dau testul. Abia ce incepusem sa scriu (habar nu am ce anume, că eram nul si neavenit) si m-a chemat femeia in camera cealalta, unde vedea la televizor cum incepuse lumea sa-l huiduie pe Nea Nicu. Tin minte, de parca a fost ieri, cum mi-a zis „stai asa, nu cred ca o sa mai ai nevoie de materia asta”. O adevarata vizionara, daca tinem cont ca la ora aia nimeni nu banuia nimic inca.

Pe 22, cand au fugit cu elicopterul „dictatorul si sinistra lui sotie” si apoi a intrat lumea in Televiziune, eram in fata blocului la povesti (v-am zis ca era o iarna calda). A coborat unu’ din casa si a zbierat la noi „baaaaa, a fugit Ceausescu, hai in casa ca se da la televizor”. Pe scari, cand alergam, ne-am intersectat cu un alt baiat din bloc. Un tip blând,  genul ala de fatalau cu ochii mereu umezi ca de caprioara ranita, care n-ar fi facut in viata lui ceva rau. Tac-su era securist. Din goana i-a zbierat prietenul cu care eram „te-ai dat dracu’, a venit revolutia, or sa va ia gatul si tie si lu’ tac-tu”. Saracu’, ce faţă facuse. Mai avea un pic si plangea. Nu le-a luat nimeni gatul. Si el si tac-su erau printre cei mai cumsecade oameni din blocul ala.

Dupa amiaza am fost la Casa Alba. Sau cum naiba se numea chestia aia mare pe care o aveau astia de la partid in centru. Au aruncat unii de sus, de la ultimul etaj, un portret imens al lui Ceausescu pe care a sarit lumea cu picioarele si l-a rupt in bucati. Cam atat a fost. A, ba nu, ne-au mai spus sa avem grija cu apa de la robinet ca s-ar putea sa fie otravita. Eu am baut. N-avea nici pe dracu’.

Cam asta a fost cu revolutia la Valcea. Bine, daca nu stau sa-mi aduc aminte de un coleg de liceu, mai mare cu un an, care s-a carat cu trenul, la Bucuresti, sa se lupte cu teroristii. Ce-i drept, s-a cam luptat. Si-a luat un glont in spate, fix langa coloana. A stat aproape un an prin spitale. Multi ani mai tarziu, cand l-am vazut la plaja, avea inca gaura (maricica) in locul de unde-i scosesera glontul. Alte victime, din orasul nostru de pensionari, nu stiu sa fi existat.

Pe douaspatru dimineata m-am dus sa vad daca au bagat ciocolata la alimentara. Nu bagasera.