Se pare că greşesc

Cel puţin aşa susţine domnişoara care mi-a trimis cel mai tare mesaj pe care l-am primit până acum (mă refer la cele legate de activitatea mea de pe aici).

Da, fraţilor, într-una dintre dimineţile trecute, asta am găsit pe telefon, la ora când sorbeam zgomotos din cafea şi abia aprinsesem prima ţigară. Mesajul a venit privat, pe pagina blogului (am scos eu numele, poza si orice alt element de identificare):

L-am citit de două ori, după care m-am frecat la ochi şi m-am ciupit. Eram treaz. Frate, de ce mi-ai trimite aşă ceva mie??? Dacă dai un search pe blog, după cuvintele „grase” sau „grasă”, probabil că o să te îngrozeşti de ce-o să găsesti. Orice supra-ponderală care se respectă fuge dracului în munţi, după ce vede cam ce cred eu despre ele. După care, obosite de la atâta efort se opresc în prima shaormerie sau işi comandă cinci pizza şi juma’ de kil de îngheţată. Deci de ce naiba mi-ai scrie că eşti grasă? Ţi s-a urât cu binele şi cu nivelul self-esteem-ului?

Ma rog, se vede treaba că eram încă adormit, pentru că i-am răspuns aşa de elegant că mă minunez si eu:

Replica n-a întârziat să apară:

N-o să comentez prea multe acum. N-are rost să ma cert cu plinuţa cea „introvertită”. Un singur lucru vreau sa spun: fata moşului, iţi doresc sa poţi să-mi trimiţi un mesaj asemănător şi peste zece ani si alte douăzeci de kilograme in plus. Iar dacă o s-o faci, îti promit ca-mi pun şi eu aici o poză in curu’ gol, ca să verificăm dacă teoria ta este adevărată sau nu.

A propos, referitor la teoria asta. Cred că trebuie să-mi explici o chestie. Nu de mult aveam aproape 120 de kilograme. Acum am 75. Dar am avut si sub greutatea asta. Cumva traieşti cu impresia că mi se modificau dimensiunile penisului în funcţie de greutate? Nuş’ cum să zic, dar la asta nu cred că s-a gândit autorul teoriei menţionate de mataluţă.

Ah, da, mai aveam o chestie de spus. Te cam contrazici. Eu puteam să jur că „iubitul” te apreciază pentru ceea ce vede dincolo de „bucata de carne”. Şi când colo, lui îi place să-ţi adore trupul şi sânii catifelaţi. Pai e frumos aşa? În plus ţie nu-ti plac slăbănogii pentru că „n-ai cum să iubeşti un sac de oase”. Aloooo? Şi cu sufletul slăbănogului cum rămâne? Nu era vorba că vedem dincolo de ambalaj?

Vezi tu, de-aia a apărut şi proverbul ăla cu vulpea şi strugurii.

Hai ca n-am fost foarte rău.