Chior în ţara orbilor

Nu degeaba a apărut vorba asta. Se poate întâmpla ca la un moment dat să ai impresia că esti cel mai bun la ceva (sau hai, printre cei mai buni), dar de fapt să fii doar un chior printre nevăzători.

Ca să înţelegeţi ce vreau să zic. Eu joc Fifa. Destul de des si destul de bine. Când ajunsesem prin divizia a treia şi băteam la ăia ca la fasole, deja îmi imaginam cum voi participa la turnee şi voi da cu toată lumea de pământ. Ei, şi-am ajuns şi în prima divizie, cea mai tare posibil. La primul meci, cel cu care am jucat m-a făcut să vreau să-mi sparg televizorul, când mi-a dat şi golul de 6-0. La fel şi următorii. Nu m-au mai bătut în acelaşi hal, dar cam făceau ce voiau cu mine. După care am retrogradat şi iar am început să câştig. Evident, din nou mă vedeam multiplu campion internaţional, cu interviuri în presă şi chemat la emisiuni tv. Până am ajuns iarăşi în prima ligă. Iar bătăi, iar televizor aflat în pericol.

Şi v-am dat exemplul meu pentru că sunt convins că ceva asemănător se întâmplă în cazul Simonei Halep. Nu vreau să mă apuc să vorbesc nasol despre ea. Nu aş avea de ce. Consider că oricum şi-a depăşit de mult condiţia. Nu sunt de acord nici cu teoria conform căreia ar fi prea scundă si de-aia nu face faţă jucătoarelor de top 10. Nici pomeneală, cred ca ar putea bate pe oricine, oricând, cu excepţia monstrului ăla de bărbat, născut din greşeală în corp de femeie, pe nume Serena Williams. Problema este că nu ajunge să joace cu ele decât in fazele finale ale turneelor de Grand Slam si acolo şi-o cam ia. Iar asta se întâmplă pentru că cineva din staff-ul ei (poate chiar Simona) greşeşte strategia de participare la competiţii.

Bun, am înţeles că până acum a funcţionat. Aşa a ajuns pe locul doi mondial, fără să se confrunte de prea multe ori cu adversare de top. Dar ce te faci că trebuie să te şi menţii acolo. Ca să nu mai vorbim despre propria-i declaraţie, conform căreia ar vrea să câştige unul dintre cele patru turnee mari. În stilul pe care l-a adoptat acum, treaba asta se poate întampla doar prin noroc. Iar ăsta nu ţine la infinit. Că vine Makarova şi-ţi dă 6-4, 6-0.

Duceţi-o frate să joace în competiţii unde vin şi cele din top 10. Chiar dacă şi-o va lua. Chiar dacă mai pică nişte locuri in clasamentul WTA. Dar când joci într-un an de şase ori cu Şarapova, a şaptea oară nu-ti mai tremură chiloţii in faţa ei. Nu te mai impresionează cu răgetele. Te lasă rece cu fonfleurile şi harfele ei. Da ştiu, le urmăreşte înregistrările meciurilor ca să le citească jocul. Fix pix. Credeţi-ma, in stilul ăsta şi eu am făcut sex de nenumărate ori cu actriţe cunoscute. Doar că eram singur în cameră şi ele la televizor. Una e s-o vezi pe Serena pe dvd şi alta să simţi cum îi miros picioarele când îşi schimbă adidaşii. Când te-ai intersectat de câteva ori cu sor-sa la schimbul de terenuri, n-o sa te mai impresioneze cu nimic, pentru că n-o să mai fie aia de la tv ci aia care m-a bătut acum două săptămâni, dar azi este rândul meu s-o ard.   

Nu stau să vă mai dau alte exemple din sport, dar este limpede că numai jucând cu cei mari, poţi să ajungi ca ei. Altfel, vei fi întotdeauna doar un chior în ţara orbilor.

 

 

Foto by Flickr