Nevorbiţii

Doi am. Doi din ăştia cunosc, pe toată viaţa mea. Dar mă feresc de ei ca dracu’ de tămâie. Cea mai nefericită specie din universul ăsta este „nevorbitul”. Şi nu ştiu cum naiba se face dar, ambii pe care-i stiu eu, sunt bărbaţi. Deşi de la o femeie te-ai aştepta să dea mult si degeaba din meliţă, este eronat, ăstia doi sunt bărbaţi. Ca să fiu corect până la capăt, arată masculin amândoi, dar sunt convins că ouăle le-au intrat de mult in interior. Iar în loc de „ţuţuşmec”, trebuie că au un început accentuat de vagin.

După ce m-am lămurit cum stă treaba cu ei, singurul meu scop a fost să-i întalnesc cât mai puţin, spre deloc. Pe unul reuşesc să-l evit cu brio. Nu ne intersectăm decât la muncă şi când îl văd că apare, ridic receptorul telefonului fix si zbier cât mai tare în el „da, vă livrăm marfa azi” sau orice altceva de genul ăsta, ca să nici nu-i dea prin gând că aş putea fi deranjat. Ţine de fiecare dată.

De vreo doua ori l-am întalnit şi pe hol, unde nu mai aveam cum să mă prefac că vorbesc la telefon. Dar i-am spus că fac pe mine îngrozitor şi ca să fiu mai convingător, în timp ce-i ziceam, m-am şi desfăcut la panatloni. Am stat în baie pâna m-am convins că şi-a găsit altă victimă.

Cu celălalt mă întâlnesc dimineaţa la metrou. Sunt doua posibilităţi mari şi late. Ori mă observă el primul şi atunci s-a terminat, ziua mea începe direct la modul „futut în cur şi ras in cap”. Lăcrimez şi îmi vine să ma sinucid de trei ori în patru staţii. Ori îl văd eu de la distanţă şi atunci începe ruga fierbinte în gând: „dă doamne să nu mă vadă, dă doamne să nu mă vadă”! Asta în timp ce încerc să mă lipesc, la propriu, de căte cineva mai corpolent sau chiar de pereţii vagonului. Odată m-am întins pe jos şi am rugat lumea din jur să calce fără probleme pe mine.

Dar să ştiţi că toate astea sunt în zadar. Le faci ca să fii tu însuţi împăcat că ai încercat tot ce se putea să scapi de ucigătorul debit verbal. Pentru că nevorbiţii au un fel de radar special cu ajutorul căruia simt orice potenţială victimă pe o rază de 500 de metri. Ba, am auzit că pot ajunge şi până la un kilometru, dacă au trecut de treizeci de minute în care nu au scos niciun cuvânt. Aşa că poţi să încerci tu orice fel de tertip, ascunziş sau deghizare. Şansele să-i „duci” sunt egale cu zero. Or să te identifice şi te vor extrage din mijlocul mulţimii cu ajutorul cunoscutei întrebări retorice: „şi, tu ce zici că mai faci”? O numesc „retorică” pentru că niciodată nu va aştepta răspunsul tău. N-are de ce. Păi are el atâtea lucruri noi şi minunate să-ţi comunice, ce rost ar mai avea să piardă timp ascultându-te?

Să nu-mi spuneţi că nu aveţi măcar unul d-ăsta prin preajmă. Nu vă cred.

Do Not Speak 3d sign

 

sursa foto

125 de gânduri despre &8222;Nevorbiţii&8221;

  1. Pfuuuu, mi s-a ridicat parul pe maini. Da, am si eu unul din asta. Mai este si genul absolut libidinos care aproape se lipeste de tine cand iti vorbeste. Ti se face greata instant.

    • @mada, are lucruri secrete si importante de spus. De-aia face asa. 🙂

    • Cred ca este o boala care se ia. Pentru ca si eu am un vecin exact asa. Incapabil sa priceapa si cand ii spun in fata ca ma grabesc. Tot mai are ceva de zis si incearca sa-si lipeasca fata de mine cand vorbeste. Puuuuuuah.

      • De parca eu inteleg mai bine daca ma ciupeste de barbie sau isi trece mana pe dupa umerii mei cand imi povesteste ceva. Ma crispez atat de tare ca nici macar nu stiu cum sa reactionez.

      • 😦

    • @mada, @badgirl, ce să vă fac dacă arătaţi bine şi veniţi la birou cu fuste sexy. Ia puneţi voi mâna şi aruncaţi vreo 20 de kile pe cur şi-o să vedeţi că nu se mai ia nimeni de voi. Bă, da nimeni! O să vă doriţi măcar nişte priviri, ceva.. 😉

      • Mai krantz nu e asa. Asta despre care spun nici nu cred ca observa daca sta de vorba cu un barbat sau c o femeie. Totul e sa vorbeasca nu conteaza interlocutorul.
        In rest, iti multumesc! 😀

  2. Am și eu câțiva :)) Unul e chiar unchiul meu, nu apuc să zic 2 vorbe că el deja începe să îmi spună de toate :))

  3. Boss, tot femeile sunt cele mai nevorbite dar ele nu-ti sar in ochi. Pe cand masculii astia cu chef de barfa imediat ies in evidenta.

  4. Iehova… peste toate! Si cu un stil deprimant…. Si eu cedez nervos…. Ca nu mi prea sta in caracter sa ma bag in seama si sa tac din complezenta: cred ca va renunta si la salut… daca nu il supara pe Iehova!

  5. Bai, voi astia de o sa ziceti ca nu aveti nevorbiti d’astia sa va bata la cap… am o veste proasta… voi sunteti aia! :))))

  6. Consider ca tot textul e caterinca. Dar daca e adevarat, si chiar cei doi au devenit „pein in za as” pentru tine, pai.. e simplu si de ce. Pentru ca esti politicos, si din politete nu scrie pe fatza ta „Ma iriti.Si cu placere ti-as da vreo doi pumni in gat” . E simplu si sa scapi de ei. Acelasi lucru l-am auzit la mama in legatura cu o ruda din alt oras. O suna pe mama si o tinea de vorba cate o juma de ora ca sa-i spuna ce si-a mai cumparat, ce a mai facut,situatia familiei (familia lu stresu din alt oras …da ) . Mama era nervoasa, dar din politete, nu-i inchidea telefonul..

    Varianta 1: Puteam sa ridic eu si sa-i spun clar rudei, ca nu suntem asa de interesati, sau cel putin mama nu e asa de interesata de „realizarile maretze” ale rudei.

    Varianta 2: si cea mai eficienta, care se poate aplica si la tine, e urmatoarea : Cand ruda suna, o lasi sa vorbeasca cateva minute, si apoi „aprinde fitilul de intarziere” si paseaza-i „grenada”.

    –Roaga acea ruda insistent sa te ajute cu ceva ce stii ca nu ar fi in stare (doar…numa gura e de ruda, este? ) .Spune-i ca iti pui toata baza in ea, ca nu mai ai la cine sa apelezi, ca e chestiune de viata si de moarte,ca daca nu te ajuta , e finalul vietii tale) . In mod sigur nu se va intampla sa te si ajute. Ca doar nu te-a sunat sa iti fie de folos. Ci, a mai stresat si pe altii, da acei altii i-au dat cu flit (ihi..exact..dela de gandaci) .Asa ca ai mai ramas tu ( tu in sensul de mama ) si poate inca vreo cativa care sunt mai calmi din fire si mai rabdatori.

    Cum nu va putea sa te ajute (cu toate ca ce i-ai cerut nu e asa de neindeplinit, daca ai putina vointa ) , data viitoare te va evita „vorbaretzul insusi” … Ca daca nu se intampla asta si omu continua….e clar…e inceput de alzheimer, si trebuie sa il intelegi.

    :)))) Adica daca omu e stres, fii mai stres ca el , si o sa te evite. Q.E.D cum s-ar spune….:D

    • @meshteruyoda, sa stii ca te contrazic. E mai complicat face to face. Iar pe langa asta, as evita sa-i cer sa ma ajute in ideea ca poate chiar vrea s-o faca si atunci s-a terminat. 😀

      • Ma rog.. tu stii. Din „studiile” mele , asistat de goagal, teoria spune ca cei ce vorbesc mult, adica mai mult de limita „admisa de lege” –> fac putin.Nu e recomandat sa le soliciti ajutor.

        Si acei oameni care vorbesc foarte mult, laudandu-se cu ce au mai facut, ce au mancat, ce-au c**cat,…etc… fara sa intrebe si pe celalalt, daca e disponibil sa-i asculte (adica aratand un pic de respect ) , cred ca nu au mari realizari, in plus au un respect scazut fata de ei insisi, si atunci incearca sa il impuna.E un fel de compensare.Cand respectul de sine scade sub o anumita limita de jos, e pericol de boala.De obicei e depresia.Cam ca la o masina cu senzori de „prea plin ” si „prea gol”. Se declanseaza acel senzor „prea gol” si rezervorul de „respect de sine” trebuie reincarcat macar pana la o anumita limita minima.Asa ca ma gandesc ca vorbitul taca-taca-taca-taca e un semn incipient de depresie.

        Ca exemplu : „Intr-o relatie” pe feisbuc.Sunt persoane care se arunca intr-o relatie cu primul /a iesit in cale , numai ca sa poata schimba statusul. Apoi satisfactia vine din comentarii de genul : „vaaai porumeilor…” sau ” ce bine va sta” sau…..etc. Eu zic ca daca relatia e ok, nu ai nevoie sa o faci publica. O data ce esti multumit /a .Si atunci de ce o faci? 😀 Prin asta se pot „ochi” gagicile „available”.

        Un alt caz:

        Te intreb: Tu ai un blog. Sa zicem ca e destul de popular. Cand iesi cu prietenii, ii turui la cap despre blogul tau, si cat de meserias e, si ce audienta ai, si ce trafic, si ce design, si ce…..si ce… si ce….. ?? Pot sa pariez….ca…..NU. Vezi? De ce nu? Pentru ca e un lucru care il faci corect, te dedici, si iti aduce satisfactie. Nu ai nevoie sa cauti satisfactia personala in alta parte.Nu ai nevoie de confirmare.

        Acum , gandeste cazu asta in sens invers.. 😀

      • @meshteruyoda, bă, să ştii că mă mai mândresc şi eu cu câte un articol care a „mers” bine de tot. 😉
        Sun un fan al analizelor tale, sa ştii. 🙂

      • Mai citesc si eu…ici colo. Acum , cu informatia la botu’ lui calu’ ,cel putin mie, mi se pare …nu stiu… oarecum… sa ma resemnez ca nu am de unde sa aflu. Apropo de asta….Si in „epoca de aur” mult adulata de nostalgicii de azi, era informatia la dispozitie. Stii ce e haios? Eram copil , si mergeam cu parintii in vizite la rude, prieteni….etc… . Unii dintrei ei aveau o biblioteca impunatoare, cu multe volume. Eu ma duceam fix acolo. Imi placeau copertile. Ma uitam la poze , daca aveau…. bla bla. Adunam senzatii.

        Mult mai tarziu, aducandu-mi aminte de asta, si aducandu-mi imaginile in memorie, am inchis ochii si am vizualizat tabloul. Si stii ce? :))))))))) Am simtit un miros de nou. De…carte nedeschisa… :)))))) Nu mai continui ca , cred ca ai realizat unde bat. ..Si in marketuri „coperta” e frumoasa. Eu sunt mai rebel. Imi place sa desfac „cutia” sa vad marfa. :))))))) Cam atat. Ziua buna 😀

      • @meshteruyoda, greu cu deschisul cutiei, da, da. 😉

      • Mihai…. Nu e complicat! Fiind femeie, vorba unui amic,Marius Mitea… ma scuza sindromul premenstrual! Privirea face cat o mie de cuvinte: sfasie! :)))))

      • @emmanuella, avantaj sexul slab. 🙂

  7. Toti astia se hranesc cu energia ta, fie ca isi dau seama sau nu. Io le-o tai scurt, amabil sau nu, dupa cum ma prind. La fel fac si cu cei care dau noroc cu tine si nu iti dau drumul mainii, o tin stransa cat vorbesc. Imi smulg mana fara probleme, cu zambetul pe fata. Si cei care se apropie prea mult cand imi vorbesc ma deranjeaza. Prima oara fac un pas in spate si daca se apropie iar, le zic ca nu este necesar sa se urce pe mine ca sa imi zica ce vor.

  8. Aproape că încep să te suspectez de „furt intelectual prin telepatie”. Sau tu pe mine…
    Exact despre asta am scris şi eu azi. 🙂
    Eu am unul în casă…

    • @krantzro. @mihai vasilescu, voi ati scris postarile impreuna? Am ras bine de aceasta coincidenta. Hai ca nu e chiar aceeasi tema, la krantz e mai generalizat, la Mihai e pe sexe.
      Eu sunt scutita de astfel de masculi nevorbiti, la nemti spatiul vital de 50 de cm. e lege, nu pune nimeni mana pe tine. Iar cand ii vad ca ii apuca vorbaria le tai macaroana cu amanunte dragute despre copiii mei, Niste virusi, amanunte despre febra si diaree pun pe fuga si cel mai dur mascul. 🙂

      • @Ana R, „masculul” ăla mi-e rudă… Soţia e lângă mine şi vede, îmi place mâncarea caldă, stuff… 🙂

      • @krantzro, @mihai vasilescu, stati ca acum m-am prins, voi ati luat ideea de la mine. Ati vrut sa demonstrati contrariul celor spuse de mine vineri in postul despre barbatii necomunicativi. Ati gasit voi exceptiile.
        @krantzro, te compatimesc!

      • @Ana R, Aoleu, te pomeneşti că tre să-ţi plătim drepturi de auror acum… Chiar nu crezi că sufăr destul ca să mai plătesc acum şi daune materiale? 😉

      • @krantzro, nu va cer mai nimic stati linistiti. Cine stie cand ma inspir eu de la voi?

  9. E simplu. Fă-te ca nu înțelegi, întrerupe-l la 5 cuvinte cu întrebări ajutătoare, apoi bag-o pe aia cu „asta-mi amintește de…” și povestește-i cu lux de amănunte ucigătoare un film din anii ’80, gen Sora 13 sau Superpolițistul.

    • @Emil Bobu, aoleu, se pare ca nu ai asa ceva prin preajma. Ce ai spus tu acum sa fac este echivalent cu sinuciderea. Abia asteapta sa le raspunzi ceva, orice, ca sa nu mai scapi doua-trei ore. 😀

  10. Am doi veri, frați, un el și-o ea. Să mor dacă te mint dacă nu, în preajma lor, rata sinuciderilor crește direct proporționoal cu logoreea lor, nevinovată de altfel. Mai grav e că logosul lor e aplicat pe o anumită temă (perpetuă) și care, invariabil, debutează cu aceeași întrebare: „și, tu, când te măriți?”… că uite, trece timpul, șabada, așa și și pe dincolo. Ere întregi durează, dacă am ghinion cu duiumul și sunt face to face cu ei (de obicei ne vedem la nunți, înmormântări și parastase), minim o oră dacă m-a mâncat în cur să răspund la telefon (rar, și atunci, după foarte multe alte eschive, că dacă nu le răspund mă trezesc cu ei la ușă, crezând că am murit sau așa ceva…)
    Am scris și eu despre ei pentru că întrec orice închipuire. Nu doresc nimănui asemenea oameni prin preajmă, devin un supliciu demn de inchiziție iar tu îți dorești doar să mori, întru eliberare!

  11. @Andreotti dupa ce te vei marita, cel mai des intalnita intrebare va fi „Si, voi cand faceti un copil?”, indiferent daca va doriti sau nu. Nu de alta, dar dupa ce l-ati facut trebuie sa mai urmeze si „Pe al doilea cand il faceti? Ca asta creste si e mai greu!”. 😀

    • Tiny, tocmai ce-i spusem lui Mihai că, prin absurd, de m-aș lăsa convinsă cu măritișul, continuarea exact asta va fi. Cum spuneam, mă văd cu verii ăștia la nunți și înmormântări. La nunți mereu sunt întrebată când urmez. Am început și eu să-i întreb la înmormântări când urmează 🙂

  12. Yo momentan nu am din ăștia prin preajmă. Am unul din extrema cealaltă. Nu vorbește nici să-l piști cu ceară. Si încerci să faci și tu ca tot omul nitica conversație. Nu primești înapoi decât „ok”, „yes” și „no”.

  13. Tu esti norocos, ai scapat doar cu 2 d-astia.

  14. Sau … întrupează-te în „zâna măseluță” (sîc) și fă-le cunoștință. Ar fi interesant de urmărit continuarea … 👹

    • @SteALth, cui ma? Nevorbitilor intre ei? Pai sunt barbati amandoi. Si se cunosc, n-au nevoie de mine. :)))))

      • Mea culpa. N-aveam de unde sã știu. Atunci te compătimesc. Eu unul am găsit altă rezolvare: de obicei am parte de astfel de personaje la scârbici (în particular prefer să sortez cunoștințele) și când văd că se îngroașă gluma găsesc un biet nefericit prin preajmă și îi pasez problema (cum l-am introdus pe „victim” în discuție am și dispărut)… Și btw, apropos de ceva comentarii anterioare: nu ai frate cum să scapi de ei prin măsuri drastice (comentarii acide, șantaj emoțional, etc.); sunt ca ciuma – cu cât încerci mai mult cu atâta se încăpătâneză să te streseze…

      • @SteALth, sa stii ca am folosit si eu asta. Mai bag pe cineva in discutie si ma car. Dar mi-a reusit rar. 🙂

      • Mie îmi iese în 95% din cazuri… De restul de 5%, no comment. Chiar așa, am și eu o mini-curiozitate: îți citesc oare împricinații blog-ul??

      • @SteALth, sanse mici. Mici de tot. 🙂 Nu au timp de asa ceva. Ca sa poti citi trebuie sa taci. 😉

      • Îhîm… însă e o problemă; umblă un banc de ceva timp: vorbește femeia, te năucește, însă când tace … ai pus-o. E posibil să fie aplicabil și aici: dacă mâine îi găsești stând pe gânduri …

      • @SteALth, si uitandu-se dubios la mine…

      • Aha… taman mi-a arucat consoarta (îți citește și ea blog-ul) o privire semi-critică și … tace.

      • @SteALth, hai ma. Pai n-am facut nimic. Ce are? Cauta pricina?

      • Nu caută, e fată bună. Însă știi cum e cu solidaritatea „etniei”. Trebuia să le ia apărarea, că doar e femeie… Cică la mine e mai rău când tac… om rău ce sunt… 😀

      • @SteALth, :))))))))

  15. M-am pus in pat .Obisnuita de cateva zile sa deschid blogul tau ,(ma amuz copios ), .Ma relaxeaza.Dupa ce am citit articolul am sarit din pat .:) Am reaprins lumina ca nu vedeam tastele bine sa iti scriu 🙂 .Te sustin in suferinta ta .Am si eu o sefa ,auuu …cand imi e lumea mai draga incepe sa imi povesteasca despre barbatul ei .Multumesc celui care m-a facut si cerului ca nu stiu germama perfect .(ai inteles,nu sunt in tara :)) ,inchid paranteza ) Nu asta ar fi problema mare ,la munca ne mai luam cu una cu alta ,dar bomba e ca imi este si colega de apartament si de camera …Stii comedia cu „Costele dormi ? ” Ei bine mai rau …. !!! Unde sa fug ? Nu am unde .Mi-am cumparat „doape” de urechi mai salveaza putin timpanul care a inceput sa tresara doar cand aude prima litera a unui cuvant..cred ca s-ar ascude saracul daca ar avea unde …Si scuza-ma dar limba romana suna bine chiar daca e barfita ,imagineaza-ti tu o turuiala in limba germana ..”da mama cu paru-n mine” ca sa mor cum se cuvine …… Gata ,fug la somn …ma rog,incerc !
    Daca am facut ceva greseli gramaticale ,iarta-le de data asta dar mi-e teama ca ma prinde sefa iar neadormita si „o belesc ” pe romaneste ..:)))

  16. Pe ala de la serviciu il stiu, fugeam si eu de el. Inventam tot felul de lucruri sa nu ma prinda in clestele dialogului.

  17. Aveam un vecin de asta care ma tinea de vorba indiferent cat de grabita eram. Cum am scapat de el? Simplu…i-a venit ceasul. Acum parca mi-e dor sa ma mai furisez pe afara fara sa fiu vazuta :v

  18. Pingback: Vorbesti cu mine si te plictisesti – Ashu's blog

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s