Tu nu vrei un bacşis mic?

Eram în Italia. Tocmai alimentasem la o benzinărie.  În virtutea obişnuinţei, zic să-i las şi eu un bacşis băiatului care-mi ştersese geamurile. Băi nene şi-mi fute ăla una peste mâna cu care-i întindeam banii, de zboară în toate părţile. După care începe să urle, să facă circ şi se uita lumea la mine ca la urs. Ăla a fost momentul în care am regretat din toată inima că n-am ştiut cum se spune în italiană da’ mai dă-te în căcat de-aici, că n-am omorât-o pe mă-ta, doar am vrut să-ţi las nişte bani, boule. Cunoştinţele mele în limba lui Dante abia mi-au permis să-i urlu un vaffanculo mascalzone, da’ parcă nu eram satisfăcut pe deplin.

În Londra, a alergat după mine până în stradă negresa care vindea la Tesco, ca să-mi dea cei câţiva penny pe care nu-i luasem ca rest. Fază pe care am păţit-o aproape identic prin toată Europa civilizată, pe unde mi-au umblat picioarele. Nu toţi alergau după mine, dar făceau o gură dacă lăsam ceva monede, de ziceai că i-am înjurat de mamă.

Revenim pe plaiurile lui Bucur şi presupunem ca te-ai dus să-ţi iei bilet la film. La Mall. Păi dacă te uiţi cu atenţie, o să găseşti lângă fiecare casă de marcat o cutiuţă pe care scrie mare „tips”. După care, dacă vrei să te respecţi, ca un boss adevărat, te aşezi la coadă la popcorn si nachos. Menu mare, se ştie. Exact când dai să plateşti, observi aceeaşi cutie neagră discretă. Cineva a lipit pe ea un leucoplast alb pe care a scris cu pixul: „tips”. Poate vrei să treci să-ţi iei şi ţigări. Nici băieţii de acolo nu s-au lăsat mai prejos. Doar că nu mai este neagră cutia. Aici au pus una transparentă, iar textul este notat direct pe ea, cu un marker permanent: „tips”.

Pentru ce? Să mor eu dacă pricep pentru ce ar trebui să dau bacşiş, în oricare dintre situaţiile menţionate.

Pentru că stai cu curu’ pe scaun şi-mi vinzi un bilet la film? Păi în pula mea, am crezut că exact de asta eşti acolo.

Pentru că mi-ai pus nachos într-o caserolă de plastic? Să mor eu dacă nu credeam că în fişa postului tău scrie: te-am angajat să vinzi nachos şi popcorn, dăăă.

Pentru că mi-ai întins pachetul de ţigari cu mâna cu care nu te stergi la fund? Poate ştii tu asta, dar eu n-am de unde.

Nu pe bune, păi în ritmul ăsta mă aştept să încep să gasesc cutii din astea pentru „tips” abolut peste tot. De ce n-ar pune în metrou, căte două pe vagon, cu text pe ele: o mică atenţie pentru conductor. Sau în autobuze: şoferul vă mulţumeşte anticipat. În tramvaie: daţi un ban pentru vatman?  Ori la intrările în biserici şi le numim cutia milei. Oh, wait…

Cum rahat să dispară vreodată noţiunea de „şpagă” din mentalul colectiv, dacă s-a ajuns să se cerşească bani pentru activităţi asupa cărora factorul uman nu intervine în niciun fel? Serios, mă aştept ca automatele de sendvişuri şi cafea, de generaţie mai nouă, să aibă inclusă o modalitate de a lăsa bacşiş. Păi, de ce nu?

Foto by Flickr