Puneţi, bă, mâna şi scrieţi cu diacritice!

Io voiam să vă intreb o chestie: v-a înjurat vreodată un sâsâit sau v-a blestemat vreun peltic? Nu, pe bune, vi s-a întâmplat? Pentru că eu am mai păţit-o. Şi e greu, frate, să iei în serios o chestie de genul futsu-tsi mortsii ma-tsii sau cletinule, te omol. Indiferent cât de nervos ai fi, când auzi aşa ceva se duce dracului tot şi-ţi vine doar să râzi şi să-i faci oponentului cu ochiul scuze, boss, n-am ştiut că ai probleme. După care îl baţi amical pe umăr.

De ce vă zic asta? Pentru că văd o grămadă de „onlineri” în jurul meu, care scriu fără diacritice. La scară mai mică, efectul este cam acelaşi ca în cazurile menţionate mai sus, rişti să nu te ia lumea în serios. Eu cred că folosirea lor este un semn de respect pentru cititorii tăi sau comunitatea cu care interacţionezi. Asta în primul rând. În cel de-al doilea, bă băieţi (şi fete, că ştiu io vreo două-trei), înţelege lumea mai usor ce-aţi vrut să spuneţi în texte. Nu credeţi că astea ar fi două motive suficient de bune să lăsaţi în pula mea lenea şi să treceţi la „ă”, „ş” sau „ţ” scrise normal, cam aşa cum ar fi corect în limba română? Nu de alta, dar mulţi dintre cei care nici măcar nu se gândesc să le utilizeze sunt producători de conţinut foarte cunoscuţi. Formatori de opinie cum s-ar spune, pe care-i doare la dos de limba asta a noastră. Păi e frumos aşa?

Uite, eu aş cam vrea să-mi explice Lucian Mîndruţă (n-o să se întâmple, dar visez şi io) cum căcat suportă să-şi vadă numele scris în halul ăsta: „Mindruta”? Serios, zici ca l-a caligrafiat un elev de clasa a doua, cu retard sever. Unde mai pui că nu i-a făcut cineva cadou profilul de facebook, singur şi l-a scris aşa. Dacă de la Poptămaş nu puteam emite pretenţii, dom’ Lucian, matale ce-ai păţit dom’le de nu reuşeşti să-ţi pui căciuliţele pe „î” şi „ă” sau virgula de sub „ţ”? Ha?

Iar voi, toţi aştia care nu folosiţi diacriticele, poate-mi explicaţi şi mie cum dracu’ faceţi dacă sunteţi puşi în situaţia să formulaţi ceva de genul:

-Fată, ăsta are o faţă de fâţă.

-Naşul are nasul mare.

-Avea un peşte care o lovea peste ţâţe.

-Întind o mână şi-ncep a mâna calul prin ploaia de mană.

-Mata ai văzut o mâţă pe sub sticla aia mată?

Da, da, sunt duse la extrem, dar cum le rezolvi totuşi? Bun pe „ş” şi „ţ” le puteţi rezolva ţărăneşte cu un „tz” sau „sh”. Dar cu „ă”, „â” şi „î” cum naiba o mai scoţi la capăt?

Uite, ca să nu-mi aud vorbe că doar arăt cu degetul fără să ofer şi soluţia, vă las eu aici doua metode numai bune. Prima ar fi să intraţi pe diacritice.ro şi să instalaţi un soft mititel. Aveţi şi un video acolo care explică tot, ca la proşti. Desigur, acestă metodă presupune un lucru esenţial: fără lene! Neeee, văd că aţi strâmbat din nas. Nu vă simţiţi în stare, nu? E mai simplu să baţi în taste şi să nu vrei să schimbi nimic. Bine mă, atunci luaţi-o pe a doua. Iţi selectezi frumuşel textul şi-i dai un copy/paste pe diacritice.com. Iar ăsta ştie să-ţi convertească. Dacă nici aşa nu se poate, însemnă că sunteţi irecuperabili.

Puneţi, bă, măna şi scrieţi în limba română că şi aşa ne plângem tot timpul că se duce dracului! Durează doar câteva zile pănă vă obişnuiţi.