Diferenţa dintre online şi offline

Băi, am fost miercuri la Social Media Summit 2015 şi mi s-a părut absolut de-men-ţial!

În primul şi în primul rând mi-am dat seama că am mai învăţat chestii. Dacă la Webstock (acum juma’ de an) mai erau noţiuni pe care le înţelegeam doar parţial, acum pur şi simplu am savurat toate prezentările. Iar asta pentru mine, un tip care n-are nicio legătură cu industria online-ului, este o chestie mega tare. Sper totuşi să nu ajung vreun Social Media Specialist. Nu de alta dar am înţeles că este mare „inflaţie” în domeniu. Gurile rele zic că, dacă scrii două vorbe pe-un blog şi ai o pagină de facebook, nu este suficient ca să te autointitulezi SM Manager/Specialist. Nuş’ ce să zic, io parcă văd că le iau păinea de la gură măine-poimăine.

Căpoși fară frontiere

Vreau să fac o precizare. Prin ceea ce scriu nu încerc să conving pe nimeni de nimic. Sunt ideile, experiențele, gândurile sau trăirile mele, pe care am ales să le fac publice, pentru că așa-mi place și așa vreau. Dar nu țin să le și adopte cineva. Intri aici, citești, îti place sau nu, în secunda doi ai ieșit și-ti vezi de viață. Articolul meu trăiește cinci minute. Cele pe care le-ai petrecut citindu-l.

Vai de soarta noastră!

Nu mai ştiu cine a zis vorba aia cu „scrieţi, băieţi, orice, numai scrieţi” şi mi-e lene să caut pe goagăl. Oricum, este foarte clar că omul a trăit în cu totul alte vremuri şi nu a apucat să-l cunoască pe liceanul zilelor noastre, Bobo zis şi bombardmentt.

Dar, ca să fac un fel de reparaţie morală, vi-l voi prezenta eu. Şi o să vi-l arăt necosmetizat, chiar aşa cum este el: semi-analfabet, troglodit si manelist. Din păcate, sunt absolut convins că Bobo zis şi bombardmentt nu este vreun fenomen singular printre adolescenţii români. Pot să pariez pe un procent, care ajunge pe la 40%, de liceeni aflaţi în aceeaşi situaţie: vocabular limitat, cultură generală zero, analfabetism.

Simţul umorului, pe categorii

De-a lungul vieţii mele, în ceea ce priveşte glanda dă la umor, am învăţat să împart oamenii în trei categorii:

Cei cu simţul umorului.

Despre care nu prea am ce să povestesc. Oamenii reuşesc să înţeleagă cum stă treaba cu amuzamentul pe lumea asta. Chiar dacă reacţionează diferit la feluritele tipuri de umor, măcar pricep despre ce este vorba şi îşi fac viaţa mai plăcută. Cinste lor!

Cei care râd doar la glumele cu Stan şi Bran.

Filme de acțiune. Proaste.

Peste week-end am văzut nişte filme pe care le-am tot amânat ceva vreme. Ce să zic, înţeleaptă decizie. Mai bine mă duceam la pescuit, la copcă, aş fi fost mai câştigat. Este vorba despre John Wick şi The Equalizer. Şi le pun pe amândouă, la grămadă, pentru ca au acţiunea absolut identică. În ambele producţii, jumătate dintre mafioţii ruşi ai omenirii pleacă spre veşnicele plaiuri ale vânătorii din acelaşi motiv: o javră. Bine, nu aceeaşi, erau două javre diferite. Keanu îi execută pe ăia pentru un căţel, pe care tâmpiţii de mafioţi nu avuseseră nimic mai bun de făcut, decât să-l omoare. Iar Denzel, joacă în picioare şi mierleşte tot ce prinde pentru o curvă pe care băieţii răi o pocniseră un pic mai tare peste faţă.

Negocieri dure

Din surse absolut confidenţiale, dar demne de încredere, am aflat cum s-au desfăşurat negocierile de la Minsk pentru armistiţiul Ruso-Ucrainean.

Cei patru şefi de stat au intrat în sală şi au demarat discuţiile. Din politeţe, au lasat-o să vorbească prima pe Angela Merkel. Care s-a uitat în ochii lui Putin şi i-a spus:

-Herr Preşedinte, aş dori să…

-Să-mi sugi pula! A completat-o liderul de la Kremlin şi i-a facut cu ochiul.

Ce este o „păreristă” proastă?

În cazul de faţă, o persoană de sex feminin, care se bagă în seamă, dându-şi cu părerea. Nu că ar fi ceva rău în asta. Oricine îşi poate exprima un punct de vedere şi este chiar indicat s-o facă. Nasol este doar când eşti o „părerista” proastă.

Pandora a fost tuta supremă

Guest Post by Ana R.

Va mai aduceți aminte de Pandora? Da, da, tăntăloaica aia neîndemânatică ce a lăsat să se împrăștie toate nenorocirile pe pământ. Tipic feminin! Aude că e un cadou de la zei și plină de lăcomie deschide cufărul ăla idiot așteptând lucruri nemaivăzute. Numai că, ce să vezi? Șmenarii de zei, invidioși pe oameni, trimiseseră numai porcării. Și când se prinde amețita trântește la loc capacul, dar prea târziu.

Call baby!

Eu m-am uitat de trei ori la el. De fiecare dată descopăr câte o chestie nouă. Şi de fiecare dată mă pufneşte râsul. Ce scurt e drumul de la o „aroganţă” de kkt, la „futu-ţi morţii mă-tii să-ţi fut”.

Cu sonor şi daţi-i play! 😀