#suntcelebru

S-a întors Ana R. din nu ştiu ce concediu şi a intrat în „păine”. Aveţi mai jos articolul. 

 

Pentru că tot m-am întors de curând din junglă, muream de curiozitate să văd varianta românizata a emisiunii  “Sunt celebru scoate-mă de aici”.

Acum o lună a început la nemți și m-am uitat pentru că o prietenă nemțoaică și-a creat un brand de modă și la prima ediție prezentatoarea a purtat o creație de-ale ei. Deci am putut să fac o oareșcare comparație.

Trebuie să precizez că urăsc din toți rărunchii formatul emisiunii. Cam cât de disperat după atenție să fi încât să faci toate porcăriile alea. Ca vedetă participantă în emisiune să nu realizezi că oamenii în realitate trebuie să te urască, încât să se uite la tine cum halești gândacul și bei mațe tocate. 
Continuă lectura

Pandora a fost tuta supremă

Guest Post by Ana R.

mihai_vasilescu_pandora

Va mai aduceți aminte de Pandora? Da, da, tăntăloaica aia neîndemânatică ce a lăsat să se împrăștie toate nenorocirile pe pământ. Tipic feminin! Aude că e un cadou de la zei și plină de lăcomie deschide cufărul ăla idiot așteptând lucruri nemaivăzute. Numai că, ce să vezi? Șmenarii de zei, invidioși pe oameni, trimiseseră numai porcării. Și când se prinde amețita trântește la loc capacul, dar prea târziu.

Continuă lectura

Dacă voi credeaţi că numai urşii mormăie

Se întâmplă ceva cu fata asta, vă zic. Articolul de săptămâna asta este cel puţin la fel de amuzant ca ăla de săptămâna trecută. Hmmm, ce-o fi păţit?

 

Guest Post by Ana R.

 

După căsătorie bărbații devin monosilabici. După un „DA” hotărât și plin de emfază, urmează anii în care mormăiala aia hârjâită poate însemna orice.

-Mhhhhhhmda, iubito, duc gunoiul secolul asta.

 -Mhhhhhhnu te pot ajuta la curățenie, pentru că mă pregătesc de un iminent cataclism planetar. Ce-i cu berea din mână? Încerc să o salvez.

Continuă lectura

Noi, credulele

 Fraţilor, mai jos aveţi articolul Anei R. la care eu am râs cel mai mult. Nuş’ ce-a păţit. Citiţi-l şi o să-mi daţi dreptate.

mihai_vasilescu_simbol_femeie Știți bancul ăla cu copilul optimist și copilul pesimist. Optimistul primeşte in dar o balegă și, fericit foc, aleargă bucuros în căutarea calului. Mai mult ca sigur ca acel copil era o fetiță. Numai noi femeile avem blocaje totale de creier atunci când credem cu toată ființa ceea ce ni se spune.  Continuă lectura

Tare şi cu forţă, că şi aşa nu înţelege nimeni

Guest Post by Ana R.

 

V-am povestit despre obiceiul nostru neaoș de a vorbi tare, cât ne țin plămânii? Nu contează în ce colț al pământului ne găsim, noi cuvântăm cu volumul decibelilor pe roșu. Atunci când ne aflăm în altă țara, de cele mai multe ori nici nu ne trece prin cap că ne mai înțelege și altcineva. Și perorăm fără inhibiții ce ne dorește neuronul, ferm convinși că pămpălăii din jur nu pricep ce spunem. Continuă lectura

Un român este cel care a descoperit că până şi Soarele are pete

Guest post by Ana R.

 

Daca ar exista un campionat mondial de improscat cu rahat, romanii l-ar castiga la fiecare editie. Aratati-mi va rog frumos un singur roman despre care sa spuna toata lumea, la unison, ca este un om exceptional. Unul caruia sa nu ii gaseasca romanasii lui vreun defect. As, ti-ai gasit!

Mai nou ne luam de cracii Primei Doamne, ca sunt prea despuiati, ca tinuta, ca eticheta, ca stilistii… bla, bla. Ziceti mai merci ca-i are misto si-i mai si arata. M-am saturat de neveste de presedinti inexistente, decorative precum batul pe care sta steagul, pe care nu le-a admirat nimeni niciodata, nici macar pentru craci, daca nu pentru intelect, precum in cazul doamnei Johannis. Sper din tot sufletul sa fie prima care va arata cu adevarat cum trebuie sa fie o Prima Doamna in secolul asta.

Continuă lectura

Je suis et je ne suis pas Charlie

Vedeti, asta e frumos atunci cand oamenii au creier si il mai si folosesc: ca pot avea puncte de vedere diferite, fara sa-si ia gatul unui celuilalt pentru asta. Mai jos aveti articolul de azi al Anei R., care si-a expus parerea despre musulmanii cretinii aia care au executat o redactie intreaga in Paris. Iar eu nu sunt de acord cu opinia ei. Dar asta nu inseamna ca nu are voie s-o aiba si, mai ales, s-o expuna aici in spatiul pe care i l-am pus la dispozitie. Mi-ar fi fost foarte usor sa-i spun ca nu-l public. Si? Cu ce ar fi schimbat asta lucrurile? Ea ar fi avut in continuare aceleasi convingeri, doar ca nu si le-ar fi putut exprima din cauza mea. Gresit! Continuă lectura