Diferenţa dintre online şi offline

Băi, am fost miercuri la Social Media Summit 2015 şi mi s-a părut absolut de-men-ţial!

În primul şi în primul rând mi-am dat seama că am mai învăţat chestii. Dacă la Webstock (acum juma’ de an) mai erau noţiuni pe care le înţelegeam doar parţial, acum pur şi simplu am savurat toate prezentările. Iar asta pentru mine, un tip care n-are nicio legătură cu industria online-ului, este o chestie mega tare. Sper totuşi să nu ajung vreun Social Media Specialist. Nu de alta dar am înţeles că este mare „inflaţie” în domeniu. Gurile rele zic că, dacă scrii două vorbe pe-un blog şi ai o pagină de facebook, nu este suficient ca să te autointitulezi SM Manager/Specialist. Nuş’ ce să zic, io parcă văd că le iau păinea de la gură măine-poimăine.

Filme de acțiune. Proaste.

Peste week-end am văzut nişte filme pe care le-am tot amânat ceva vreme. Ce să zic, înţeleaptă decizie. Mai bine mă duceam la pescuit, la copcă, aş fi fost mai câştigat. Este vorba despre John Wick şi The Equalizer. Şi le pun pe amândouă, la grămadă, pentru ca au acţiunea absolut identică. În ambele producţii, jumătate dintre mafioţii ruşi ai omenirii pleacă spre veşnicele plaiuri ale vânătorii din acelaşi motiv: o javră. Bine, nu aceeaşi, erau două javre diferite. Keanu îi execută pe ăia pentru un căţel, pe care tâmpiţii de mafioţi nu avuseseră nimic mai bun de făcut, decât să-l omoare. Iar Denzel, joacă în picioare şi mierleşte tot ce prinde pentru o curvă pe care băieţii răi o pocniseră un pic mai tare peste faţă.

Viaţa in plastic proaspăt

Am cam zăcut în pat de la o gripă rebelă zilele astea aşa că să mă luaţi uşor dacă vi se pare că delirez. E de la temperatură. 🙂

Mă pregateam să vâr într-un pahar cu apă al einşpelea pliculeţ de coldrex (sau ceva asemanător, tot cu gust de pipi de camilă), dar nuş’ ce-mi vine şi mă uit la data când expiră. Băi frate, peste câteva luni era gata. Saracia aia de praf, făcut în laborator, are termen de garanţie mai mic decât o conservă de peşte.

Cum poţi să faci munţi de bani din scris pe blog

Fraţilor, am pus-o! Cine zicea că nu poţi să faci avere din blogging mănâncă rahat. Gata, mă imbogăţesc din blog. De săptămâna viitoare îmi caut ceva proprietate in Caraibe, la căldură. Ştiam eu că nu muncesc de pomană. Staţi că vă explic imediat.

Dragă Telekom

L.E. Hai că mi-a plăcut atitudinea celor de la Telekom, de după articol. Mi-a scris foarte mişto o tipă de la ei, care mă întreba nişte chestii din care se deduce că începe să le pese. Şi asta nu e rău. Dacă mai aveţi nemulţumiri şi sugestii pentru ei, eu zic să băgaţi, poate încep oamenii să le rezolve.

Să știi că aseară mi-au bătut la ușă doi domni foarte simpatici care s-au recomandat ca venind din partea ta. Și cărora, surprinzător, dar le-am deschis ușa. A propos, fac o paranteză, trăim vremuri ciudate, oameni buni. Voi ați observat că aproape nimeni nu mai deschide, când le bate cineva la ușă. Dacă nu dai telefon să anunți că vii, poți să mori pe caldarâm în fața blocului celui mai bun prieten, nu va deschide în veci. Vizorul a devenit o invenție desuetă și inutilă.

M-a făcut mama critic de film

Hai mă că glumesc. Nu m-a făcut. Dar am mai văzut zilele astea nişte filme destul de noi şi mă gândeam ca poate v-ar fi de folos să vă zic ce şi cum.

Se pare că greşesc

Cel puţin aşa susţine domnişoara care mi-a trimis cel mai tare mesaj pe care l-am primit până acum (mă refer la cele legate de activitatea mea de pe aici).

Sunteţi pe cont propriu

S-ar putea să vă fi dat seama şi singuri, dar dacă totuşi nu s-a întamplat, vă spun eu acum: începând de azi, fratele vostru v-a făcut o surpriză şi a lăsat comentariile la liber. Consider că aici, pe blog, a început să se închege o comunitate pe care nu mai am de ce s-o ţin îngrădită. Singura condiţie existentă este să mai fi avut măcar un comentariu aprobat anterior. Ceea ce cred că este mai mult decât decent. Nu ştiu dacă vă bucuraţi sau nu, dar poate înţelegeţi că nu mi-a fost foarte uşor să iau hotărârea asta. Am dus adevărate lupte cu freak controller-ul din mine, până am zis ok.

Uneori sunt bou

De fapt, nu doar uneori, dar am zis să fiu şi eu delicat cu propria-mi persoană.

Aşa că, atunci când mai primiţi notificare cum că am publicat un post, iar voi nu reuşiti sa-l accesaţi şi vă apare un mesajul de mai jos, puteţi fi siguri: iar a greşit prostu’ (adică io) şi a dat drumul la un articol care trebuia programat pentru altă dată.

Sper că v-am lămurit. Nu e rea intenţie, doar prostie.