Unde mai găsiţi aşa ocazie???

Băieţi, se apropie zilele fatidice de 1 şi 8 Martie. Nu v-aţi săturat să veniţi acasă cu aceleaşi cadouri lipsite de fantezie în fiecare an? Aceleaşi mărtişoare obosite, aceeaşi cutie de bomboane Raffaello, acelaşi buchet de flori pentru care v-aţi tocmit cu ţiganca din colţ, până vi le-a dat aproape moca, doar-doar scapă de gura voastră.

Ei bine, aveţi acum o oportunitate care apare o singură dată în viaţă: Sorin din Galaţi îsi vinde public fecioria. Dap, aţi înţeles bine, tânarul din video-ul de mai jos întâmpină ceva dificultăţi pe partea financiară şi a hotărât să scoată la vânzare ceea ce are el mai de preţ: prepuţu-i rămas neatins de vreo nevrednică reprezentantă a sexului frumos, dar înnobilat de la atâta auto-satisfacere. Sorinele tată, eşti unul dintre puţinii oameni din ţara asta, poate chiar din lume, care a reuşit să rămână fidel principiului ce spune: o pizdă futută, o labă pierdută. Felicitari!? Sau ceva. 

Continuă lectura

Anunțuri

Negocieri dure

Din surse absolut confidenţiale, dar demne de încredere, am aflat cum s-au desfăşurat negocierile de la Minsk pentru armistiţiul Ruso-Ucrainean.

Cei patru şefi de stat au intrat în sală şi au demarat discuţiile. Din politeţe, au lasat-o să vorbească prima pe Angela Merkel. Care s-a uitat în ochii lui Putin şi i-a spus:

-Herr Preşedinte, aş dori să…

-Să-mi sugi pula! A completat-o liderul de la Kremlin şi i-a facut cu ochiul. Continuă lectura

Degetul lu’ Udrea

Nu, nu este Zâna Degeţica. A fost. S-au dus vremurile când scutura uşor din bagheta fermecată şi începeau să curgă bani din dungile desenate pe asfalt. Cum tot doar de tristă amintire au rămas şi extravaganţele din fruntea Ministerului Turismului. Cand, la fel, flutura din bagheţică şi zburau aproape un milion de euro pentru o siglă, a României, pe care o putea desena orice copil cu o brumă de talent. Au trecut. Şi astea şi toate celelate. Acum mai are doar un deget. Şi un gest. Este tot ce i-a mai ramas după ce s-au cam pişat pe ea.

mihai_vasilescu_udrea_deget

Arătătorul ei dus către nas este strigătul mut de disperare. Continuă lectura

Ltoiera Fcăsila

N-aţi înţeles titlul? Nu e panică. La fel de bine am înţeles eu cum şi în ce fel o să funcţioneze Loteria Fiscală.

Poate nu ştiaţi că guvernanţii se pregătesc de găselniţa supremă. În sfârşit au soluţia pentru a stimula încasările la buget şi pentru ieşirea multor agenţi economici din zona gri a economiei. Iar pentru că toate astea trebuiau să poarte un nume, i-au zis „Loteria Fiscală”. Frate, ăştia care ne conduc, încă o dată reuşesc sa demonstreze cât de rupţi sunt de realitate. Eu trăiesc cu bănuiala că, după ce ajung pe posturi, ori le ia cineva minţile ori îi obligă sa trăiasca în vreo bulă. Sau poate-i transformă direct în Bulă. Alfel nu-mi explic cum pot să fie atât de tâmpiţi.

Continuă lectura

Loteria capetelor tăiate

N-o să fie cel mai plăcut articol pe care îl citiţi, dar asta este.

Probabil ştiţi deja că jegoşii ăia din aşa-zis-ul „Stat Islamic” şi-au extins aria ţărilor din care răpesc cetăţeni, pentru care cer răscumpărare. Daca până acum ceva vreme se limitau la americani şi englezi (eventual căte un francez din când în când, dar ăştia cred că se duceau şi se predau singuri) împotriva cărora îşi duc rahatul lor de „război sfânt”, mai nou au trecut şi la italieni sau japonezi.

Continuă lectura

Greblă, Toni Greblă

Vă spun foarte sincer că la ştirile cu şi despre politică nu prea mă uit. Pur şi simplu mi s-a luat. Şi asta de mult, nu de ieri de azi. M-am bucurat de alegerea lui nen-tu Iohannis, dar cam gata, m-am întors la greaţa obişnuită. Totuşi, uneori mă mai bucur în faţa televizorului când văd că intră la bulău câte un jegos din ăsta care ar fi trebuit să facă să fie bine, nu să se îmbogăţească doar el şi apropiaţii lui.

Habar nu aveam cine este Toni Greblă. Prima (sper şi ultima) oară când am auzit de el, a fost la ştirile pro, unde se anunţa că tocmai l-au săltat, ca să-l vâre un pic la pârnăiţă. Pentru mine nu era vreun nume sonor, aşa că m-a lăsat rece noutatea. Mă pregăteam să zappez, până intră alt subiect, dar nu am putut. M-am oprit exact cand Greblă ăsta se apucase să răspundă unui reporter care-l întrebase dacă nu are şi o casă la ţară.
Continuă lectura

Cardul, acest simbol diavolesc

Mă uit la ştirile protv şi văd un popă de la nu ştiu ce mânăstire (cred că „preot” ar fi denumirea corectă, dar nu sunt prea la curent cu terminologia din domeniu) care se lamentează de mama focului. O arde cum că el n-are de gând să-şi ridice cardul de sănătate. Iar motivaţia lui este absolut halucinantă: nu poţi să ţii în buzunar un obiect al cărui nume este „drac”, citit invers. Continuă lectura