Ca să începem săptămâna bine, aveţi mai jos un guest post al lui upprann.
Feminaxa Răului reprezintă pentru civilizațiile vestice un pericol mult mai mare decât ISIS, Al-Qaeda sau Ebola. Este cunoscută şi ca mișcarea Feminazi, un termen folosit pentru a descrie o femeie care refuză să își accepte locul în societate, care nu acceptă critici la adresa ei sau a sexului feminin și care va răspunde violent la orice remarcă. Continuă lectura
Mai jos aveţi un articol scris de upprann. Dar înainte să-l citiţi, uitaţi cum sună chestia asta, care nu ar fi trebuit să ajungă sub ochii voştri: „domnu’ Mihai, am gatat ceva pentru matale. Scuze ca a durat atat. De pe 4 Ianuarie am avut cate 3-4 incendii zilnic, iar vineri doi colegi au murit la datorie. Iti dai seama ca a scrie, era ultimul lucru la care ma gandeam”.
Continuă lectura
Dragii mei, acesta este un guest post care mie mi-a plăcut rău de tot. Este scris de „upprann” şi vă recomand să citiţi fiecare cuvânt. Merită!
Teoria lui Huxley spune ca daca le dam maimuțelor mașini de scris, unele maimuțe vor crea în cele din urmă o capodoperă, o piesa in stilul lui Shakespeare, un dialog similar lui Platon, sau un tratat economic ca al lui Adam Smith.
Fratilor, Ana R. am inteles ca este inzapezita nasol de tot intr-un hotel de einşpe stele de prin Ungaria. Nici nu stiu cum o sa scape cu viata de pe acolo, va zic. Cu ultimele puteri, de pe marginea jacuzi-ului, va ureaza „Frohes neues Jahr!”.
Asa ca articolul de astazi l-a scris Miki. Care nu se dezminte. E tot cu sex si nebunii. 🙂 Enjoy it!
Eram int-o zi intr-un plafar.
Si cum le cunosteam bine pe fetele de acolo, am mai stat la un ceai cu ele, ca si-asa era partea aia din zi in care nu prea intra lumea in magazin.
La un moment dat, se deschide usa incet, si intra un mosulica din ala clasic : micut, adus un pic de spate, cu baston intr-o mana si cu nelipsita-i sacosa de panza goala in cealalta. Un mosulica la vreo 80+, ingrijit imbracat si care abia isi tragea picioarele, incet incet, oprindu-se parca la fiecare jumatate de pas.
Continuă lectura
Guest Post by upprann.
Cine este upprann? Habar nu am. Stiu doar ca este unul dintre cititorii blogului, caruia ii face placere sa si comenteze. Si mai stiu ca traieste undeva in UK (cred ca a zis pe unde, dar nu mai retin) iar acolo practica nobila meserie de pompier. Drept pentru care imi scot palaria in fata lui si ii gazduiesc articolul pe care a avut placerea sa-l scrie si sa mi-l trimita.
Voiam sa va scriu cum vad de la aproape 2500km si prin prisma unei meserii asemanatoare, modul de operare al ISU, dupa accidentul elicopterului SMURD. Mihai m-a facut sa schimb macazul. E de ajuns ca dupa ultimile doua accidente aviatice in Romania, toti se scarpina in cur si gasesc doar vinovati de serviciu. In schimb o sa va povestesc o patanie din perioada cand eram pompier voluntar. Continuă lectura
Dragii mei, pentru ca v-a placut articolul in care va povesteam ce mi-a impartasit Miki pe mail, de data aceasta revin cu unul scris chiar de manuta domniei sale. Asadar, fratilor, pregatiti-va sa radeti bine de tot: Miki strikes again!
Il cheama Vlad.
Are vreo 40 cred. Nu stiu exact, da’ pot sa ma uit pe FB.
Lumea ii zice Popey. E nebun si aiurit ca Popey a lui Disney. Are multi, multi prieteni si e foarte saritor cand ai nevoie de el. E genul de om care cunoaste multa lume si pentru toti are o rezolvare. Fie se ocupa personal, fie cunoaste pe cine trebuie. E obsedat de motoare. De motociclete. E si intr-o gasca de motociclisti. Stie foarte multa mecanica si in particular se ocupa de reparat motoare, cumparat, vandut, evaluat etc. Daca ai ceva de reparat il cauti pe Popey. Canta la vioara. Si la chitara. Lucreaza intr-o fima maricica si se ocupa cu ceva utilaje. Se poate sa nu lucreze vreo doua luni sau se poate sa sune telefonul in miez de noapte si in cateva ore sa fie prezent in capatul celalalt al tarii. In fine, cam acesta-i personajul.
Dragii mei, am un coleg intr-ale scrisului, aflat intr-o grava suferinta. Blogul pe care il foloseste pentru a-si dezlantui talentele de scriitor, se afla in plina operatiune de reconstructie. Si cum mai degraba gasesti un mecanic auto care stie sa cante simfonia a noua la pian cu o singura mana, in timp ce cu cealalta gateste, decat un scriitor care sa stie si web-design, amicul meu simte ca nu mai rezista fara sa-si reverse undeva efluviile de inspiratie. Asa ca, plin de solicitudine, i-am pus la dispozitie pentru azi, modestul meu blog. Sper sa va placa. Luati de cititi un Guest Post by Damian Gicoveanu:
Continuă lectura
Amicul FKT iar a avut o zi ingrozitor de plictisitoare la munca. Prin urmare a gasit de cuviinta sa-mi mai trimita o creatie. Pentru ca primul lui articol am inteles ca v-a placut, luati-l si pe asta:
Era inainte de 2000. Eu aveam 18 ani si conduceam Dacia 1410 a lu’ al batran, pe intuneric, intr-o seara cu frig d-ala mare (cred ca erau in jur de minus 20 de grade). Zapada imi trecea lejer de glezne, deci vreo 15 centimetri tot erau. Nu ma tin minte exact in ce imprejurari, am ajuns la un amic acasa la un party. Habar n-am ce se sarbatorea, important e ca aveam alcoale din belsug si, dupa ce se “capsa toata lumea”, se bagau manele! Ma pune dracu sa ma bag in seama cu una vreo cateva minute pana cand ma trage un amic deoparte sa-mi explice ca el i-o dat-o la mansarda la fatuca si sa nu cumva sa pun gura pe ea ca il pup pe el in “teava”. Dar in rest e “cinstita si face treaba buna”. Continuă lectura
Nu stiu cum o sa reactionati voi, dar eu m-am cam spart de ras, la articolul asta. L-a scris (si mi l-a trimis pe email) unul dintre cititorii mei, care se plictisea crancen la munca, saptamana trecuta. Il cunoasteti si voi, comenteaza pe aici sub numele de FKT. Interventia mea asupra textului a fost minima. Enjoy it!
Nu am multi prieteni, nici nu am nevoie, putini si buni sa fie sau putini si nebuni mai degraba. Din aceia care doar profita nu mai am, ma fut in ei. Pe principiul „cine se aseamana, se aduna la un loc”, asa si eu cu Ardei „ne-am adunat” intr-o gasca de 2 persoane (nu suntem homo, so relax). Amandoi nebuni pusi pe prostii non-stop, in fiecare seara ne intrebam unul pe celalalt: „coaie azi ce plm ii de facut”? De ce doar seara? Pentru ca amandoi lucram in doua schimburi la firme diferite si doar seara bantuiam micul nostru oras infestat de masini cu numere de Franta si Belgia pline cu bastinasi din India (FUCK’EM ALL) . Continuă lectura
mihai vasilescu blog 