De ce nu ti-e frica, scapi

 Guest post by I.D.

Ne nastem cu doua frici: frica de zgomote puternice si frica de a nu cadea de la mare inaltime. Pana la maturitate invatam frica de profesori, frica de masini, frica de apa, frica de oameni, frica de boli, frica de caini, de gandaci etc. Unii sunt mai receptivi la temeri, le acumuleaza pe toate, de altii nu se lipesc decat foarte putine. Eu fac parte din a doua categorie. Asa sunt construita, nu cred ca e meritul meu. Imi spunea un prieten ca oamenii sunt idealisti pana la 30 de ani si realisti dupa, cred ca are dreptate. Recunosc, sunt idealista, iar cand idealismul meu este perfect sincer, lumea din jurul meu devine o lume ideala. Continuă lectura

Fericirea s-a nascut la sat. Oare?

Dragii mei,

    Tocmai pentru ca motto-ul meu incearca sa va spuna si ca „viata e prea serioasa”, desi nu v-am obisnuit, cred ca din cand in cand ar fi bine se ne mai aducem aminte si de lucrul asta. Aveti astazi aici, un crampei din povestea vietii lui Alin. Cine e Alin? Unul dintre primii mei cititori. Ba, daca nu ma insel, a fost chiar prima persoana complet necunoscuta mie, care a scris un comment pe acest blog. Am postat-o exact asa cum mi-a trimis-o. Nu a suferit nici un fel de corectura sau editare. Mie mi s-a incrancenat pielea. Daca sunteti sensibili, va recomand s-o cititi asa, mai printre degete…

Ma tot gandesc cum sa incep relatarea a ceea ce vrea sa fie cica povestea vietii mele, sigur, nu in varianta detaliata, ca ne-ar prinde Apocalipsa, aia care nu mai vine, dar intr-o forma succinta, in care sa apara ideile generale despre acest subiect, destul de greu de “dezgropat” pentru mine, ( nu ca ar fi “murit” inca, dar totusi in proportie de 99% este in moarte clinica, din fericire ), dar si anumite chestiuni care mi-au marcat acesti “minunati” 25 de ani, aproape 26, petrecuti pe pamant romanesc, si in special, acolo de unde provine totul in lumea asta, tot ce este esential cel putin, si anume, la tara. Continuă lectura

Satana (Nea Piti)…vazut de C.V.T.

Pot sa afirm despre mine orice, mai putin ca as fi vreun admirator la lui Corneliu Vadim Tudor. Tipul e sarit de pe fix si nici macar nu-l cred atat de erudit, precum se da. Dar, aseara, ma trezesc cu un mail de la vara-mea. Carele, plecata fiind prin cele strainataturi, isi culege informatiile despre tara-i de bastina, cu ajutorul fibrelor optice. Ce-i duc informatia, exact pana la vecinul de unde “fura” ea wireless (hai ma, ca nu stie ala romana, nu te-am dat in gat).

   Nu stiu cum si pe unde, gasise articolul de mai jos. Mi l-a trimis, insotit de o singura intrebare: “chiar asa e” ? Am citit, am compilat, am raspuns: “fix asa e”. Continuă lectura

Despre biserica

Guest post by Mihai S.

Dragii mei,

Mi-am exprimat pe acest blog, respectul pe care eu il simt pentru clerici in general si pentru „slujbasii” bisericii ortodoxe din Romania, in special. Drept urmare, unul din cititorii mei, a tinut sa-si prezinte opinia cu privire la neasemuita constructie, ce va purta numele de „catedrala mantuirii neamului”. Sa-l ascultam:

„Ca iubesti popii, asa cum ii iubesc si eu, stiu. Ca de prea mult timp, suntem asaltati de tot felul de prea-cucernici din astia veniti cu te miri ce treaba (slujbe mai putin) dar datatoare de venituri frumusele si, atentie, neimpozabile, au mai scris si altii.

Ceea ce ma enerveaza insa e ipocrizia lor. Sau cel putin a unora. Ultima stire de genul asta am citit-o azi, aici.

Adica…nu e destul cat li s-a dat de la buget, pentru o constructie fara rost, Continuă lectura

Dragoste exploziva

 Guest post by G. 

 

Se pare ca povestea mea de ieri, a fost motiv de “inspiratie” pentru cei din jurul meu. Altfel nu-mi explic de ce, unul din prietenii mei, mi-ar fi trimis e-mail-ul cu patania de mai jos.

Sa-i dam cuvantul:

 

Numele meu este G. Si din pacate, aceasta este o poveste adevarata, de la un cap la altu’.

Eram in anul 2 de facultate, mai exact in vacanta de vara, ultima vara pe care am mai petrecut-o la Buzau, ca si baiatul mamei.

Mare nunta in familie pe la sfarsitul lui august, ocazie cu care am flirtat cu domnisoara, sa-i spunem R. Cum bine stiti, orice femeie, care se respecta, este horny in draci la acest gen de manifestatie. Ceva se intampla la nivel molecular in dansele. Combinat cu faptul ca arat incredibil de bine (Mihai poate sa sustina acest lucru), a fost relativ simplu s-o agat.

A urmat o luna de telefoane si messenger (eu la Buzau, ea la Bucuresti) pana cand, in sfarsit, am ajuns la capitala. Pe ea o cucerisem, student eram déjà, basca gasisem si job…deci superb! Continuă lectura

Tot cu homosexuali

Guest post by Adina 

Am primit comentariul de mai jos, in urma acestui post: https://mihaivasilescublog.wordpress.com/2013/02/26/to-be-or-not-to-be-gay/

Mda, pentru mine, ca traiesc in Statele Unite asta e un subiect serios. Administratia Obama e nevoita sa apeleze la Curtea Suprema pentru a razbi cu legea asta. Pentru ca in momentul de fata in Statele Unite numai in noua state e legala aceasta casatorie. Si nu e vorba numai de biserica, pentru ca nu e biserica (or religia) singura care impune limite. Asta ar insemna ca ateii sa nu aiba nicio limita. Insa mai sunt si limite educationale, morale, de bun-simt. Continuă lectura