Ce-i prea mult, intotdeauna strica

Articol interzis minorilor si pudibonzilor. 🙂

 

Am un prieten pe care nu-l stiti, pen’ca nu am prea pomenit de el pe aici. Prietenul L. E un super-baiat, bun de pus pe rana. In viata mea nu l-am auzit sa barfeasca pe cineva sau sa zica ceva urat. De enervat nici atat, cred ca ii sare mustarul doar o data la cativa ani. E genul caruia te duci sa-i spui „fraciuc, in parcare tocmai se urca unul cu buldozerul pe masina ta”, ca nici nu se gandeste sa se agite daca mai are bere in pahar sau daca nu si-a terminat tigara. Toate la randul lor. Si are dreptate. Ce, daca se grabeste el se schimba cu ceva lucrurile?

Proaspat iesit dintr-o relatie de lunga durata, Prietenul L. se afla in plina operatiune de testare a pietei. Continuă lectura

Victoria stiintelor exacte

Aveam un amic la Valcea, Ovidiu, care odata ajuns in Bucuresti, dupa primul an de facultate in care a stat la camin, si-a zis ca el nu mai suporta atata debandada, lipsa de constiinciozitate si cacatul la comun, asa ca vrea sa se mute in gazda. Tipul era pe genul taciturn si semi-tocilar (adica nu din specia aia cea mai rea, pe care nu reuseai sa-i misti din casa niciodata). Prin urmare a zis „stop” distractiei fara oprelisti si hai sa ma mut in chirie, unde am liniste si wc-ul meu propriu, nu mai trebuie sa-l mai impart cu alti douasuteoptzestrei de oameni. Continuă lectura

King of the world

Sunteti ok? Sunteti pregatiti pentru ce urmeaza? Daca nu v-ati trezit bine inca, va rog sa va beti cafeaua, sa va luati micul dejun, care aveti de luat pastile sa vi le luati. Pentru cei slabi de inger, va rog sa cititi printre degetele rasfirate, ca sa puteti pune mana la ochi mai repede. Daca sunteti in locuri publice, incercati sa nu tipati sau sa nu scoateti sunete care-i vor alarma pe cei din jur. Asezati-va bine in scaune, ca incepe. Continuă lectura

Sa le-o taiem, daca se poate si la propriu

Prietenul I. merge, o parte din drum, cu autobuzul la munca. Pe linia lui 131 (fetelor, care vreti sa-l intalniti, sa stiti de unde-l luati 🙂 ). De obicei se propteste pe un scaun si incearca sa mai fure douazeci-treizeci de minute de somn. Pentru ca el, ca sa-l citez „is not a morning person”. Asta inseamna ca in unspe cazuri, din zece, este complet absent la ce se intampla in jurul lui. Daca nu doarme, isi spunea rugaciunea „Doamne, fa sa treaca ziua asta mai repede si toate celelalte, pana la week-end”. Si al de sus il cam asculta, ca altfel ar fi o zi de Luni continua.

Totusi azi dimineata, ma suna:

-Frate, hai sa-ti spun ce mi s-a intamplat in autobuz… Continuă lectura

Arta negocierii

Unul dintre prietenii mei (par multi, dar nu e chiar asa) despre care am mai povestit pe aici, Valjean, ma suna intr-o zi, pe la ora cand imi faceam siesta.

-Cocos, zice, nu stii vreun service auto p-aici pe langa tine?

I-am recomandat sa-si scoata capul din fund si sa se uite fix in spatele lui, doar ca 50 de metri mai incolo. Era. L-a vazut. II zic sa se duca la ei cu incredere si sa le spuna ca l-a trimis „vecinul cu cainele”. Ca eu sunt in relatii bune cu ei si sigur, sigur ii vor lucra repede si bine. Si mai ales ieftin.

mihai_vasilescu_mecanici_auto2

sursa foto

-Bine ma, asa fac. Hai ca las masina si urc la tine la o cafea. Continuă lectura

Foame, flirt si alte aventuri

Dupa patania asta, ghiciti ce? Intr-una din seri, iar i s-a facut foame Prietenului I. A deschis frigiderul si ar mai fi fost cate ceva, dar nimic gata preparat. Ori sa se apuce de gatit, prajit sau alte dichisuri, la unu noaptea nu era o idee tocmai pe placul lui. Are si lenea prestanta ei. Cum pe cei de la chinezesc  nu mai putea sa-i sune la asa tarziu, si-a zis sa probeze cum presteaza serviciul de livrari non-stop de la Jerry’s Pizza. Pana a deschis laptopu’, pana s-a hotarat ce vrea, pana una alta, ceasurile se facusera in jur de doua. Si-a comandat o „rustica”, a deschis o bere si s-a pus la un film, sa treaca timpul pana vine haleala.

Un singur lucru nu luasera in calcul nici el, nici aia de la Jerry’s. Continuă lectura

Sexul povestit celor mici

Acum ceva vreme, intr-o ploioasa dupa-amiaza de Sambata, unul dintre colegii mei, zacea tolanit in fotoliu la televizor, cu un platou de sendvisuri langa el. Din cauza vremii, tocmai il luase o motaiala placuta, cand in camera a navalit fie-sa, pe atunci in varsta de noua ani (sau pe acolo). Care l-a luat la marele fix:

-Tati, ce e aia sperma?

Omului meu i-a sarit restul de bol alimentar din gura. Dupa care s-a inecat la loc. A baut apa, a grohait, facea orice ca sa castige putin timp. Ce naiba sa raspunda? Cum ii explici unui copil de noua ani asa ceva? Pana la urma si-a luat inima in dinti si a raspuns:

-O substanta secretata de organul sexual masculin.

Foarte bun raspunsul. Descurajant. „Substanta”, „secretata”, „organ”, o multime de termeni pentru care cea mica ar fi trebuit sa ceara lamuriri suplimentare. Continuă lectura

Promisiunea facuta, datorie curata

Ce poti face intr-o miercuri seara (unspe noaptea, ca sa fim mai exacti) cand ti se face extrem de foame (desi nu mai voiai sa mananci dupa ora 19.00), deschizi frigiderul si nu vezi nimic in afara de un bax de bere si cateva legume? Daca ai ceva aptitudini de master chef, incropesti ceva din legumele alea. Daca nu ai, si mai esti si Prietenul I., pui mana pe telefon si suni la Wu-Xing. Ah, stati, ca nu e asa simplu. Inainde de toate, pui mana pe laptop si te uiti luuuung pe oferta, incercand sa te hotarasti ce anume vrei. Nu stiu cat a durat in acest caz, dar la carciuma, sunt dati cand toata lumea termina de mancat si prietenul I. inca nu s-a hotarat ce vrea. Mai consulta menu-ul si din cand in cand cheama si chelnerul pentru lamuriri suplimentare („nu te supara rosiile sunt de gradina sau de sera?”, „ai idee daca porcul avea mai mult de 16 luni?”, „prepelita nu serviti?” sau cea mai tare „se poate sa ma razgndesc, as vrea sa comand altceva?” sunt intrebari firesti intr-un local, pentru bunul meu prieten). Continuă lectura

Nu e pentru cine se pregateste, e pentru cine se nimereste

Trebusoara asta mi-a fost spusa, la prima mana, chiar de unul dintre personaje. Daca as putea sa le dau numele reale, ar fi muuuult mai interesanta. Dar, din pacate, nu pot. Cert este ca cei doi (CB si AP), persoane importante in zilele noastre, au locuit o vreme impreuna, pe perioada studentiei. Baieti saraci fiind, cam faceau foamea cu spor, in asteptare de vremuri mai bune. Subliniau in calendar zilele in care se intampla sa manance de mai mult de doua ori (bine, exprimarea originala a fost „in care se intampla sa manance”, dar parca mi s-a parut usor exagerata). Iar zilele in care aveau in menu si carne erau trecute cu rosu pentru o eventuala sarbatorire ulterioara. Cel putin erau impacati cu dumnezeu, pentru ca n-ar fi putut sa le reproseze nimeni ca nu postesc suficient.

Intr-o dupa amiaza o ardeau cu spor (se culturalizau prin procedeul indeobste cunoscut sub numele de „citit”) in camera in care-si petreceau cei mai frumosi ani. Continuă lectura