Ard în flăcări

Un poponaut și un sadic joacă Macao pe pedepse. Primul joc este câștigat de poponar și ăsta îi poruncește sadicului să se pună în patru labe şi să se lase sodomizat. Stă ăla capră şi nu zice nici pâs.

La al doilea joc, sadicul îsi ia revanşa şi câştigă. Prin urmare el trebuie să dea pedeapsa. Îl ia pe gheianu de-o mănă, il duce în magazie şi acolo îi prinde zdravăn sexul într-o menghină. Poponarul se uită speriat la el şi-l întreabă cu lacrimi în ochi: Continuă lectura

Unde mai găsiţi aşa ocazie???

Băieţi, se apropie zilele fatidice de 1 şi 8 Martie. Nu v-aţi săturat să veniţi acasă cu aceleaşi cadouri lipsite de fantezie în fiecare an? Aceleaşi mărtişoare obosite, aceeaşi cutie de bomboane Raffaello, acelaşi buchet de flori pentru care v-aţi tocmit cu ţiganca din colţ, până vi le-a dat aproape moca, doar-doar scapă de gura voastră.

Ei bine, aveţi acum o oportunitate care apare o singură dată în viaţă: Sorin din Galaţi îsi vinde public fecioria. Dap, aţi înţeles bine, tânarul din video-ul de mai jos întâmpină ceva dificultăţi pe partea financiară şi a hotărât să scoată la vânzare ceea ce are el mai de preţ: prepuţu-i rămas neatins de vreo nevrednică reprezentantă a sexului frumos, dar înnobilat de la atâta auto-satisfacere. Sorinele tată, eşti unul dintre puţinii oameni din ţara asta, poate chiar din lume, care a reuşit să rămână fidel principiului ce spune: o pizdă futută, o labă pierdută. Felicitari!? Sau ceva. 

Continuă lectura

Diferenţa dintre online şi offline

Băi, am fost miercuri la Social Media Summit 2015 şi mi s-a părut absolut de-men-ţial!

În primul şi în primul rând mi-am dat seama că am mai învăţat chestii. Dacă la Webstock (acum juma’ de an) mai erau noţiuni pe care le înţelegeam doar parţial, acum pur şi simplu am savurat toate prezentările. Iar asta pentru mine, un tip care n-are nicio legătură cu industria online-ului, este o chestie mega tare. Sper totuşi să nu ajung vreun Social Media Specialist. Nu de alta dar am înţeles că este mare „inflaţie” în domeniu. Gurile rele zic că, dacă scrii două vorbe pe-un blog şi ai o pagină de facebook, nu este suficient ca să te autointitulezi SM Manager/Specialist. Nuş’ ce să zic, io parcă văd că le iau păinea de la gură măine-poimăine.

Continuă lectura

Căpoși fară frontiere

Vreau să fac o precizare. Prin ceea ce scriu nu încerc să conving pe nimeni de nimic. Sunt ideile, experiențele, gândurile sau trăirile mele, pe care am ales să le fac publice, pentru că așa-mi place și așa vreau. Dar nu țin să le și adopte cineva. Intri aici, citești, îti place sau nu, în secunda doi ai ieșit și-ti vezi de viață. Articolul meu trăiește cinci minute. Cele pe care le-ai petrecut citindu-l. Continuă lectura

Vai de soarta noastră!

Nu mai ştiu cine a zis vorba aia cu „scrieţi, băieţi, orice, numai scrieţi” şi mi-e lene să caut pe goagăl. Oricum, este foarte clar că omul a trăit în cu totul alte vremuri şi nu a apucat să-l cunoască pe liceanul zilelor noastre, Bobo zis şi bombardmentt.

Dar, ca să fac un fel de reparaţie morală, vi-l voi prezenta eu. Şi o să vi-l arăt necosmetizat, chiar aşa cum este el: semi-analfabet, troglodit si manelist. Din păcate, sunt absolut convins că Bobo zis şi bombardmentt nu este vreun fenomen singular printre adolescenţii români. Pot să pariez pe un procent, care ajunge pe la 40%, de liceeni aflaţi în aceeaşi situaţie: vocabular limitat, cultură generală zero, analfabetism. Continuă lectura

Simţul umorului, pe categorii

De-a lungul vieţii mele, în ceea ce priveşte glanda dă la umor, am învăţat să împart oamenii în trei categorii:

Cei cu simţul umorului.

Despre care nu prea am ce să povestesc. Oamenii reuşesc să înţeleagă cum stă treaba cu amuzamentul pe lumea asta. Chiar dacă reacţionează diferit la feluritele tipuri de umor, măcar pricep despre ce este vorba şi îşi fac viaţa mai plăcută. Cinste lor!

Cei care râd doar la glumele cu Stan şi Bran.

Continuă lectura

Filme de acțiune. Proaste.

Peste week-end am văzut nişte filme pe care le-am tot amânat ceva vreme. Ce să zic, înţeleaptă decizie. Mai bine mă duceam la pescuit, la copcă, aş fi fost mai câştigat. Este vorba despre John Wick şi The Equalizer. Şi le pun pe amândouă, la grămadă, pentru ca au acţiunea absolut identică. În ambele producţii, jumătate dintre mafioţii ruşi ai omenirii pleacă spre veşnicele plaiuri ale vânătorii din acelaşi motiv: o javră. Bine, nu aceeaşi, erau două javre diferite. Keanu îi execută pe ăia pentru un căţel, pe care tâmpiţii de mafioţi nu avuseseră nimic mai bun de făcut, decât să-l omoare. Iar Denzel, joacă în picioare şi mierleşte tot ce prinde pentru o curvă pe care băieţii răi o pocniseră un pic mai tare peste faţă.
Continuă lectura