Fazanul

Asta e chiar tare. Bine ca n-a mierlit-o nimeni si pot sa fac si eu putinel misto. Sa mor eu daca n-am avut un mic sentiment de mandrie, dupa ce m-am dumirit ca nu sunt victime. De ce? Pentru ca am tot condus si afara din tara asta. Iar la aia pe sosele vezi vulpi omorate, iepuri si arici. Numai la noi ma saturasem de maidanezii storciti pe asfalt sau cate o mata (matza, ca ma-ta se scrie cu cratima), care in loc sa ajunga pe intagram, trona facuta afis pe linia continua. Asa ca, nu mi-a venit sa cred cand am auzit ca era vorba de UN FAZAN care a provocat accidentul (bine in prima faza am crezut ca e vorba de vreun tip care traversase aiurea si il fac astia „fazan” la tv, da’ m-am lamurit eu repede).

Da, domnule, asa mai venim de acasa. Semn de civilizatie, nu gluma. Sa moara in chinuri nemtii cu auto-bahn-urile si vulpile lor moarte. Sa-si ia iepurii si sa ne lase. Sa-si bage aricii in…adica nu, ca-i doare. Continuă lectura

Minutul ala, in care inima-ti sta in loc…

Primavara, 29 Aprilie 2010. Parea o zi de Joi, la fel de banala, ca oricare alta. Sa fi ajuns ceasul pe la orele pranzului. Imi suna telefonul. Fiica-mea. Raspund:

– Ce faci printeso?

Printesa imi raspunde, dar nu inteleg nimic. Ras nervos, amestecat cu plans. Incerc sa ma concentrez la ce spune, dar nu reusesc. Deslusesc cuvintele „accident, masina…” si pulsul imi sare instant la 220. Ori creierul meu refuza sa priceapa, ori chiar nu inteleg ce spune. Neintelesul calambur ia sfarsit, in momentul in care aud o voce clara la telefon:

– Buna ziua, sunt asistenta pe ambulanta BGS, fiica dumneavoastra a suferit un accident, in zona „Budapesta”…

Urmatoarele cuvinte le-am auzit, cand deja ma pravaleam pe scari, spre masina. Peste fiica-mea, daduse o masina, pe trecerea de pietoni, cand se ducea la scoala. Continuă lectura