Sa le-o taiem, daca se poate si la propriu

Prietenul I. merge, o parte din drum, cu autobuzul la munca. Pe linia lui 131 (fetelor, care vreti sa-l intalniti, sa stiti de unde-l luati 🙂 ). De obicei se propteste pe un scaun si incearca sa mai fure douazeci-treizeci de minute de somn. Pentru ca el, ca sa-l citez „is not a morning person”. Asta inseamna ca in unspe cazuri, din zece, este complet absent la ce se intampla in jurul lui. Daca nu doarme, isi spunea rugaciunea „Doamne, fa sa treaca ziua asta mai repede si toate celelalte, pana la week-end”. Si al de sus il cam asculta, ca altfel ar fi o zi de Luni continua.

Totusi azi dimineata, ma suna:

-Frate, hai sa-ti spun ce mi s-a intamplat in autobuz…

Linia de tramvai

Vineri seara ma duceam cu prietenul meu R. sa ne intalnim cu cineva. Catre Eroii Revolutiei, aglomeratie ca la balamuc, toate benzile ocupate si coada pana la Tineretului. Dupa ce l-am facut albie de porci, ca pune intalniri la ora asta (mai era jumatate de ora si incepea meciul Stelei cu Vasluiul, iar la ora aia eu nu stiam ca vor manca bataie si speram sa ajung la meci pana incepe, nu dupa), m-am resemnat si stateam in coloana asteptand sa inaintam cu viteza melcului turbat.
Sa stai in trafic in Bucuresti, pe langa ca este o adevarata incercare a nervilor, este cel mai bun prilej sa studiezi tipologii si caractere. Pur si simplu ai timp sa observi in jurul tau tot felul de chestii. O vezi si pe pisi (care de multe ori e chiar piti) care scrie pe facebook si conduce (adică se chinuie cu volanul si maneta aia din podea), il vezi si pe nesimtitul care deschide usa si varsa scrumiera pe jos,

Cum procedez?

Si eu ce fac in situatia asta? Vineri dimineata la Pipera era o aglomeratie infioratoare. In trafic, ca am avut proasta inspiratie sa iau masina. Chiar am fotografiat niste „organe”, care stateau si admirau miscarea, mai mult sau mai putin browniana, a masinilor. Sa mor eu daca am inteles pentru ce stateau ca niste p**i (asta o fi pluralul, sau P**e?) in intersectia aia. Eu intram in rond, de pe sensul fara prioritate, iar pe cel care avea, coloana de masini era practic nesfarsita. Iar vitele alea doua stateau si admirau cum faceai semne disperate (practic te milogeai) sa te lase si pe tine cineva sa te incadrezi. Ce mortii ma-sii pazeau aia, habar nu am. Aveau ordin de seviciu sa supravegheze intersectia si sa nu cumva sa intervina in vreun fel asupra „bunei desfasurari a traficului”?

Trenul galben fara cai…metrorex

La cererea cititorilor, care au considerat deosebit de utile indrumarile mele (modest, stiu) pentru calatoriile aeriene, am finalizat si un set de sfaturi pentru circulatia in subteran. Ma astept sa-l vad tiparit, cat de curand, in vagoane si in statii. Pana una alta, please mind the gap!

GHID PENTRU CIRCULATIA CU METROUL:

Prima regula este ca o calatorie cu metroul se pregateste inca de acasa. Astfel, trebuie sa cedezi tentatiei de a te spala si a folosi deodorantul. Daca pe perioada iernii se mai permite sa emani un miros oarecum placut, vara se interzice cu desavarsire. Regulile spun ca o calatorie este reusita dupa minim doua zile de umblat prin arsita, fara utilizarea sapunului.