Procedeu invechit

Guest Post by Ana R.

 

In dorinta mea de a reprezenta cu cinste tara de obarsie, printre nemtii din tara de adoptie, am devenit destul de obsedata de integrarea in societatea lor, aducandu-mi aportul cultural dar si valorile etice insuflate de educatia de acasa. Dar toate eforturile mele si ale celor la fel de bine intentionati ca mine, sunt uneori facute praf, cat ai pocni din degete. Problema cea mai mare o constituie alti conationali, ce dau de pereti cu stradania mea. In oraselul in care stau, care este lipit de München, s-au aciuat cam multi compatrioti colorati care isi cam fac “cumparaturile” prin subtilizare. Cica ar face o gaura zilnica, numai la un singur magazin Penny, de minim 700 de euro.

Ca tot vine pastele…

Si a inceput si Marea Mituire. Asa cum numesc eu postul pastelui.Acum incep mirenii sa-i dea spaga lui Dumnezeu. Cel putin asa cred ei. Altfel nu-mi explic care e treaba cu diversele “abstinente”. De ce se apuca de postit oameni care in restul anului n-au nici o treaba cu subiectul?

Stiu, stiu, mi s-a servit explicatia ca “e bine si pentru sanatate sa tii din cand in cand post, ca mai cureti organismul de toxine”. Sunt perfect de acord. Dar de ce nu faci treaba asta la sfarsitul lui August., sau la inceputul lui Noiembrie? Pai va spun eu de ce. Ca daca tot te chinuiesti, macar sa vada Dumnezeu, nu?

Exact ca in povestea aia pe care o tot zice ciobanul care, din nefericire, e patron la Steaua. Cum era el in tinerete la bar la Melody si tot impartea bani la solisti si dansatori. Dar in stilul lui asa, cu strigaturi si mare tam-tam. Pana a venit un angajat de-al locului si i-a soptit ca e Militia Economica in local si daca vrea sa mai dea bani, sa o faca pe ascuns.