Cum fu in deplasare

Hai ca am ars-o mai mult pe drumuri zilele astea si n-am avut timp sa va povestesc mai nimic. Ziceam sa termin macar cu subiectul „meci in Bulgaria”.

Ca sa fie conform legilor lui Murphy, deplasarea noastra a inceput cum nu se poate mai prost. Eu ii asteptam pe baieti sa ma ia din fata casei si cel de la volan, chiar cand intrase la mine pe strada, a evitat pe cineva care venea din fata si si-a pizdit oglinda din dreapta, intr-o masina ce statea frumusel parcata. Acu’ poate sunt rau, dar eu cu Megane-ul am facut de vreo 3-4 ori acceasi smecherie. N-a avut nici pe dracu. Mi s-a rabatat oglinda si cu asta basta. Ei bine, la Audi-ul amicului meu a binevoit sa se faca tandari. Muci s-a facut, dupa care iesea si o substanta verde din ea, de nu era chip s-o mai folosesti in vreun fel.

Atat ii duce capul

Pen’ca multi o ardeti in deplasare zilele astea, ma mai aberez si eu pe un subiect drag mie, ca si asa nu are cine sa citeasca pe aici: sportul rege.

Hai sa ne intelegem, fotbalul a fost gandit, inca de la inceput, pentru a se adresa publicului. De-aia exista chestiile ale cu scaune (tribunele), sa vina niste unii acolo si sa incurajeze sau sa sufere pentru echipa lor. Sau, pur si simplu, de placere. Sa se uite. Chiar daca privesti un meci din fotoliu, de acasa, parcă e altceva cand vezi tribunele pline si se aud galeriile cantand. Prin urmare, as fi tentat sa zic ca publicul e aproape la fel de important ca actorii principali, jucătorii. Ca altfel nu se mai construiau arene cu zeci de mii de locuri, nu?

Cum e cu amenzile?

Prietenul I a luat ameda pe RATB. Una suta si inca cincizeci de leuti. Un milion jumate, ca sa zic asa. Cand mi-a spus treaba asta eram adanciti rau in alta discutie si nu prea am bagat de seama. Dar cateva zile dupa, cand stateam eu si cugetam la nimic, mi-am adus aminte ca se plangea de amenda asta. Si brusc, mi-a venit sa dezvolt subiectul. Deci, care e treaba cu amenzile ratb-ului, ca eu nu prea compilez?

Adica am inteles ca lucrurile se desfasoara cam asa: vin controlorii, blocheaza cititoarele de card si pe urma ii iau pe toti la verificat. Perfect, ce se intampla din momentul asta, ma intereseaza. Pentru ca eu nu pricepeam cum de le-a dat alora datele lui, ca sa-i poata trimite amenda acasa. Ajunge controlorul la tine si iti cere „biletul sau abonamentul”. Si tu binevoiesti sa le raspunzi:

-Nu am, frate lasa-ma in pace.

Vacanta Turcia – continuare

Revenim in Turcia. Am ajuns la Canakkale, am trecut cu bacul, am mancat, am dormit, am schimbat stopul spart, am plecat spre Kusadasi. Mi-a placut, dar tare de tot, ca am mers vreo saizeci de kilometri pe o autostrada noua, abia o dadusera in folosinta turcii. Cred ca despre Izmir-Ankara este vorba. E misto rau. N-am vazut asa ceva prin nicio tara pe unde m-am mai preumblat cu masina.

La un moment dat, n-am avut de lucru si m-am ratacit din nou. De data asta nu mai aveam pe nimeni dupa noi si am crezut ca m-am intors de-a binelea in timp. Dar nu asa cu zece-cinspe ani. Oameni buni, am ajuns intr-un sat din ala in care ai impresia ca totul s-a oprit la sfarsit de secol nouaspe – inceput de secol douazeci. Toate, dar absolut toate femeile de acolo erau imbracate in voaluri din alea care acopereau tot (burqa, parca).