Unul dintre putinele lucruri, neconvertibile in „cascaval” pe lumea asta, este prietenia. Am auzit vorbe ca nici iubirea, da’ nu stiu zau, ce sa zic… Ma gandeam asa, privind in jurul meu, cum stam cu imprietenitul asta. Pentru ca, nu-i asa simplu cum crede toata lumea.
Prietenii cei mai buni.
Ii cunosti practic, dintotdeauna. De fapt, sunt singurii despre care, daca esti intrebat „de unde il stii pe X”, nu prea ai cum sa raspunzi ceva concret. „Cum adica de unde il stiu? E prietenul meu (cu un accent puternic pe al doilea cuvant), crezi ca ne-a facut cineva cunostinta”? Ii cunosti ca pe buzunarele tale. I-ai vazut si imbracati si in curu’ gol, fara ca asta sa te influenteze vreun pic. Poti sa-i suni linistit la ora trei si douascinci de minute, dimineata. Si sa le spui ca ai probleme. Singura intrebare pe care o vor pune, o sa fie „unde esti?”.
Sunt singurii care, deschizand frigiderul, iti pot spune pe un ton afabil si prietenos: “bai boule ai baut toata berea, mars si ia alta”! Continuă lectura
mihai vasilescu blog 