Vai de soarta noastră!

Nu mai ştiu cine a zis vorba aia cu „scrieţi, băieţi, orice, numai scrieţi” şi mi-e lene să caut pe goagăl. Oricum, este foarte clar că omul a trăit în cu totul alte vremuri şi nu a apucat să-l cunoască pe liceanul zilelor noastre, Bobo zis şi bombardmentt.

Dar, ca să fac un fel de reparaţie morală, vi-l voi prezenta eu. Şi o să vi-l arăt necosmetizat, chiar aşa cum este el: semi-analfabet, troglodit si manelist. Din păcate, sunt absolut convins că Bobo zis şi bombardmentt nu este vreun fenomen singular printre adolescenţii români. Pot să pariez pe un procent, care ajunge pe la 40%, de liceeni aflaţi în aceeaşi situaţie: vocabular limitat, cultură generală zero, analfabetism.

Pe vremea mea, ţiganii tot laşi erau…

… dar macar stiau sa scrie si sa citeasca.

Am avut si eu, in scoala, colegi tigani. Ori in clasa cu mine, ori pe la cate una paralela. Nu stiu care este explicatia, dar pe vremuri se descurcau si cu scrisul si cu cititul. Turca Paul il chema pe primul meu coleg de etnie romă, din clasele 1-4, n-am sa uit niciodata. Era un amarat care se târâia de la un an la altul. Dar pot sa va garantez ca nu era analfabet. Ca doar in fata mea il punea invatatoarea sa citeasca din abecedar sau sa scrie la tabla. Iar pe langa tiganul asta, despre care vreau sa va vorbesc, era academician cu siguranta.