Frate, am crescut si eu animale in aceasta viata. Caini, ca sa fiu mai exact. Stiu si inteleg exact ce responsabilitati implica asta. Dar cel mai important este ca, odata ce ai bagat in casa un animal, fara indoiala din acel moment el devine un membru al familiei cu drepturi depline. Ba chiar si mai mult de atat. Ca poate nevestei ii mai spui ca azi n-am chef sa ma misc din pat, te descurci singura daca ai nevoie de ceva. Da’ cainelui nu poti sa-i zici javră, ia arde-o tu singur prin parc, ca azi ma fute o leneeee… Vrei, nu vrei, mort-copt, patrupedul trebuie sa iasa afara. Ca sa nu va mai povestesc de Billy, care stia cu precizie de ceasornic cand vine week-end-ul. In orice alta zi a saptamanii ieseam din casa si imi vedeam de treaba fara nicio problema. Dar sa fi incercat sa plec undeva sambata sau duminica, fara sa-l scot pe el? Mama, mama, cat scandal iesea. Circ facea. Se punea in usa, urla, se ridica in doua labe. Sa mor eu daca mint macar un cuvant. Doar ca nu putea sa vorbeasca si sa ma ia la trei pazeste boss, unde cacat crezi tu ca pleci intr-o zi cand nu te duci la munca, fara mine, ha? Exact cum va spuneam, membru al familiei cu drepturi depline, ba chiar si mai mult de atat.
Continuă lectura
Arhive pe etichete: animale
Intre oameni sau intre animale?
Stirea asta iti ridica parul de pe maini si te face sa te iei cu mainile de cap (un copil de unspe ani, care traieste de doi ani, singur in padure, intr-un fel de cocioaba). Da’ daca-ti mai pui si niste intrebari, dupa ce o vezi, incepi sa te enervezi grav de tot. Cum ar fi:
-Din ce inteleg eu, baietelul asta (Andrei) mai avea si niste surori. Nu stiu cate sunt, dar e clar ca minim doua. Prin urmare oamenii care-i sunt parinti au gasit ca ar fi fun sa toarne macar trei copii. Doar ce pula mea, fututul nu costa nimic. Dupa care ma-sa a plecat unde a vazut cu ochii (doar nu era sa stea sa-i creasca), iar taica-sau i-a construit baiatului o coliba in mijlocul padurii. Nu inteleg de ce doar lui. Poate pe considerentul ca e barbat si se descurca el, traieste din ce vaneaza. Pe fete le-a dat scurt la orfelinat. Sa se ocupe statul de ele si sa le faca mari. Si-atunci cum cacat sa nu-mi amintesc de controlul natalitatii, pe care l-am mai cerut pe aici.
-Zic astia in stire (da, stiu ca nu dati click pe ea) ca baietelul maraia precum cainii, ca sa alunge eventualii hoti. Continuă lectura
Sunt demiurgul copilului meu?…un fel de continuare a postului de ieri
Pentru ca postul de ieri se lungise prea mult, nu am mai avut cum sa termin tot ce voiam sa spun. Si asa mi-am auzit vorbe, ca sunt prea lungi articolele. Desi, puteam sa jur ca textelor mele (asa profunde si pline de substanta 🙂 ) li se potriveste perfect stravechea vorba a femeilor (de scurta poa’ sa fie cat de lunga), se pare ca nu e chiar asa. Prin urmare, am continuat azi.
Asa cum ma asteptam, m-ati intrebat si cum am procedat vis-à-vis de droguri. Ei bine, cred ca acest subiect de-abia de acum inainte devine de actualitate, in cazul meu. Corina (fie-mea) are 16 ani si jumatate. Pana acum nu s-a pus problema lor. Dar sunt convins ca de acum incolo se va pune.
Tot ce am putut sa fac pana la ora asta, dupa cum ii spuneam si cititoarei care a intrebat ieri, a fost sa ii bag un bucata joint, de maria-ioana, in gura. Continuă lectura