Zmeul cel Rău şi pompierul de serviciu

Guest Post by upprann.

Cine este upprann? Habar nu am. Stiu doar ca este unul dintre cititorii blogului, caruia ii face placere sa si comenteze. Si mai stiu ca traieste undeva in UK (cred ca a zis pe unde, dar nu mai retin) iar acolo practica nobila meserie de pompier. Drept pentru care imi scot palaria in fata lui si ii gazduiesc articolul pe care a avut placerea sa-l scrie si sa mi-l trimita.

 

Voiam sa va scriu cum vad de la aproape 2500km si prin prisma unei meserii asemanatoare, modul de operare al ISU, dupa accidentul elicopterului SMURD. Mihai m-a facut sa schimb macazul. E de ajuns ca dupa ultimile doua accidente aviatice in Romania, toti se scarpina in cur si gasesc doar vinovati de serviciu. In schimb o sa va povestesc o patanie din perioada cand eram pompier voluntar.

Circuitul umbrelei in natura

Nu exista un lucru mai inutil decat o umbrela, atunci cand afara nu mai ploua. Metamorfoza importantei pe care i-o acordam este mai mult decat impresionanta. Practic in cateva minute, trece de la stadiul de „obiect mai mult decat necesar”, la „si acum ce dracu’ fac cu rahatul asta? Mai bine n-o mai luam ca nu murea nimeni de la cateva picaturi de ploaie”. Dupa care te uiti cu scarba la ea, gandindu-te ca acum -vrei-nu vrei- trebuie s-o cari dupa tine tot restul zilei.

Cred ca nu s-a facut niciun studiu pe tema, dar sunt aproape convins ca, procentual (raportandu-ne doar la zilele ploioase), recomandarea facuta de parinti copiilor „ai grija sa nu uiti umbrela” este mult mai uzitata dect „sa fii cuminte” sau „ ai grija ce faci la scoala”.

Cu burta goala si creierul si mai gol

Cred ca prin clasa a saptea eram, cand am fost in tabara la Cheia (de Prahova). Nu stiu cum naiba ma pricopsisem eu cu treaba asta smechera. Cred ca Prietenul Valjean a facut lobby puternic de tot, sa merg cu el, ca sa nu fie singur si stingher. Cert este ca m-am dus. Nu mai tin eu minte mare lucru din ce s-a intamplat pe acolo, in afara de plictiseala groaznica din timpul zilei si foamea ingrozitoare care m-a bantuit pe toata perioada sederii, dar vreo trei lucruri mi-au ramas intiparite clar in minte:

Unu. Am vazut Rambo. Filmul. Cu Stallone. La video. Doar pentru evenimentul asta si tabara ar putea fi considerata o reusita. Rambo, bai!!! Cred ca nici macar nu realizati ce inseamna, nu?

La vremuri noi, jucării noi

S-au schimbat vremurile, acum e foarte clar. In copilăria mea, făceam ghidusii din astea, cu apa. Mai umpleam o pungă de „un leu”, un balon sau, daca aveam noroc porcesc, un prezervativ. Si le aruncam in capatanile nevinovatilor care se nimereau sa treaca pe sub balcoanele de unde catapultam noi „proiectilele”.
In rest, principiul era acelasi. Ne ascundeam si ne rugam sa plece victimile, ude si fără să cerceteze prea îndelungat de unde se aruncă.
Acum vad ca ăstia micii se distrează cu arme. Bun asa. Iar concluzia politiei este foarte tare. Cică: ” pe linia lui 77 nu s-a tras cu pistol”. Zău?

Cura, regim, dieta…ziceti-i cum vreti

Pentru ca m-a intrebat foarte multa lume, am decis sa public in ce fel am reusit eu sa slabesc. Mai precis cum „numaram” caloriile.

Asa cum am scris si in articol, secretul este Vointa. Va rog sa ma credeti ca nu vreau sa ma laud sau ceva de genul asta. Dar daca te-ai hotarat sa slabesti, trebuie sa te si tii de asta. Altfel, tot ce ai dat jos, pui la loc dublat. Nu glumesc, nu exagerez. Am patit-o eu. De multe ori.

   Mai jos aveti numarul de calorii pe care il mancam zilnic. Nu conteaza din ce ti le iei. Ideea e sa le respecti. Sau sa nu depasesti cu „nesimtire”. Nu sunt un guru. Nu trebuie sa faceti musai ce am facut eu. La mine a dat rezultate si v-ati manifestat intentia sa vedeti. Deci, nu ma judecati si nu ma injurati.