Hai mai repede că începe

În autobuz o tipă vorbeşte la telefon, tare si nervoasă:

-Şi imaginează-ţi dragă, intru in casă si nesimţitul ăla era in dormitor cu vecina noastră. Eu m-am prins imediat, în vârful degetelor m-am furișat la bucătărie și am luat… ah, Anca stai aşa că e staţia unde trebuie sa cobor. Te sun eu diseară la şase când ies de la serviciu şi-ţi povestesc mai departe.
Continuă lectura

Reclame

Sa le-o taiem, daca se poate si la propriu

Prietenul I. merge, o parte din drum, cu autobuzul la munca. Pe linia lui 131 (fetelor, care vreti sa-l intalniti, sa stiti de unde-l luati 🙂 ). De obicei se propteste pe un scaun si incearca sa mai fure douazeci-treizeci de minute de somn. Pentru ca el, ca sa-l citez „is not a morning person”. Asta inseamna ca in unspe cazuri, din zece, este complet absent la ce se intampla in jurul lui. Daca nu doarme, isi spunea rugaciunea „Doamne, fa sa treaca ziua asta mai repede si toate celelalte, pana la week-end”. Si al de sus il cam asculta, ca altfel ar fi o zi de Luni continua.

Totusi azi dimineata, ma suna:

-Frate, hai sa-ti spun ce mi s-a intamplat in autobuz… Continuă lectura

Una storia italiana

Toamna 2008. Steaua urmeaza sa joace la Firenze, contra echipei Viola. Brusc mi-aduc aminte ca parintii prietenului I. sunt stabiliti la Bologna. Pai e o aruncatura de bat intre cele doua orase. Asa ca-i propun o excursie pe taramurile macaronarilor, avand ca scop principal meciul. Se accepta. Yes, o sa-l vad pe Mutu infruntand Steluta mea.

Excursia a pornit cu „dreptul” de la bun inceput. La modul ca n-am inteles niciodata de ce ne cumparasem bilete la wizz si pe pista ne astepta mandru un ditamai avionul, pe care scria mare „poste italiane”. Astia cred ca suntem colete sau care-i treaba? Am ras doar pana ne-au zis sa urcam la bord. A fost prima si ultima oara in viata mea cand am intrat intr-un avion, prin spate, pe sub coada, exact cum vedeti mai jos. Ne uitam unul la celalat si ne intrebam ce-i cu astia? Unde, si mai ales cu ce, ne duc? Deja aveam impresia ca, pitit pe undeva, rade de noi Aurel Vlaicu. Continuă lectura

Mic ghid pentru supravietuirea in calatorii aeriene

Am reusit, pe principii empirice, sa va strang la un loc toate informatiile de care aveti nevoie, in caz ca vreti sa plecati pe undeva cu avionul. Daca nu reusiti sa le retineti, ati putea sa vi le tipariti si sa le luati cu voi. S-ar putea dovedi vitale in lupta impotriva celor doi adversari recunoscuti, in cazul zborurilor cu avioane de linie: companiile aeriene si ceilalti pasageri. Asadar, aveti mai jos tot ce va trebuie:

Este foarte important sa va asezati devreme la coada de la poarta pentru imbarcare, pe aeroport. Cu cat mai deveme, cu atat mai bine. Sunt sanse sa plece avionul fara voi, asa ca mai bine stati acolo o ora-ora si jumatate in picioare. Macar sunteti siguri. Nu va lasati prostiti de linistea celor care stau pe scaune. Ea este inselatoare. Continuă lectura

Formula unu…mioritica

E greu. E foarte greu cand esti o tanara domnisoara si sa vrei sa obtii patratul ala roz, de plastic, pe care obisnuim sa-l numim permis de conducere. Cel putin aici, la Capitala, politistii e rai si unii dintre ei vrea si spaga. Asa ca sansele ei sa-si incerce abilitatile de driver, cu noua masina a lui „Iubi”, pe linia dreapta dintre Romana si Victoriei, scad de la o zi la alta.

Degeaba se prezinta la „traseu”, data cu rujul al bun si-si compune cel mai seducator zambet. Politistul ala sadic, din dreapta, stie una si buna: picat. E drept ca nici n-a condus prea bine. Dar „organul” ignorase suveran, primele doua semafoare trecute pe „galben”, numai pentru promisiunea oferita de decolteul ei adanc, ales cu grija special pentru examen. Dar, pana la final, „dom’agent” s-a prins ca nu „vede”nimic. Si nici „cascaval” n-a marcat fata. Continuă lectura