Eh, intentia conteaza

Ora trei dimineata. Se aude o bataie insistenta in usa. Se scoala sotul si deschide usa. In prag sta unul usor incurcat.
– Ce vrei domnule? E ora trei dimineata!!!
– Scuze, imi pare rau ca v-am trezit.  N-ati putea sa ma impingeti?!
– Du-te omule de aici, la ora asta vrei sa vin sa te imping???!!!

Si ii inchide usa in nas. Apoi se duce inapoi in pat, langa sotie.
Nevasta-sa il intreaba:
– Cine a fost la ora asta?
– Pai unu, cica vrea sa-l imping. Oameni nebuni. Continuă lectura

Cum am fost aproape de „weekend at Bernie’s”…

Acu’ vreo luna, cum stateam eu la birou asa si meditam la nemurirea sufletului (munceam, am vrut sa zic), il vad pe unul din colegii mei ca se albeste la fata. Nu mult. Cam ca o foaie din aia de pergament, de pe vremuri.

– Ba, zic, ti-e rau ?

– Ihim, raspunde colegul cu o voce vesela ca a mitropolitului Ardealului, la slujba de ingropaciune.

Plin de initiativa, cum ma stiti, imediat organizez o echipa de soc, sa-l duca pe om la cabinetul medical (da, in cladirea unde cu onor activez, exista asa ceva la parter). Asa ca, pe loc, am rugat doua fete sa mearga cu el acolo. Hai ba, nu va strambati, eu am pregatit masina sa-l ducem pe om acasa. Masina altui coleg, doar nu era sa merg cu a mea.

Ma duc sa recuperez suferindul de la cabinet. Ajung la fix, sa aud intrebarea doctoritei:

– Va e rau? Ce aveti? Continuă lectura