Ai vrut James Bond? Ia de-aici o luxaţie!

Guest Post by Ana R.

 

Când am ramas insarcinata a doua oara, in primele cinci luni mi-am dorit inca o fata. Dupa prințesa de fie-mea, care m-a convins ca exista si copii civilizați din nascare pe lumea asta, mi-am zis ca e misto sa mai am inca una in casa. Din luna a sasea m-am sucit si m-am gandit ca poate nu e atat de nasol sa am un baiat. Si in sinea mea am realizat ca imi doresc ca, la maturitate, fiu-miu sa fie un fel de James Bond. Nu sa lucreze pentru serviciile secrete, dar sa fie genul de barbat capabil sa faca orice. Sa sesizeze orice e nou la femeile ce il inconjoara, sa fie curtenitor si elegant. Toate astea in timp ce da cap in cap doi golani pusi pe harţă. Probabil ca subconstientul meu a facut trecerea asta brusca de la fata la baiat, pentru ca sunt satula de baieții miorlaiciosi pe care-i tot vad intre copiii cunostintelor. Sa va povestesc ca am auzit la niste mame nemțoaice ca e bine sa le cumperi baietilor papusi si tot felul de lucruri de fete, ca sa-si dezvolte latura feminina si sa devina creativi? Eu pe al meu parca l-as lasa asa necreativ, pe genul barbat nu panseluta. Continuă lectura

Reclame

Nu tot ce zboara se mananca

Guest Post by Ana R.

Nu stiu cum se comporta ilustrii nostri soti atunci cand ies pe afara ca baietii si scapa pentru cateva ore de fraiele casniciilor. Dar stiu ca zicala „ca scapate din lant“, sigur ni se potriveste si noua femeilor. Dupa iuresul vietii tumultuoase pe care o ducem, cu preocupari secatuitoare de energii si invartindu-ne toate in jurul familiei (a propos, ati observat ca intotdeauna cei mai mici membri ai familiei sunt cei care te lasa lat de oboseala?), atunci cand scapam de acasa si iesim cu fetele, ne comportam ca si cand ne-a lovit leuca petrecerii in cap.

Din cercul meu de prietene, cu care am studiat limba germana, sunt singura cu copii. Continuă lectura

Viata bate teatrul…”Flori, fete, filme sau baieti”

Am un prieten. In povestea ce urmeaza o sa-l numesc…hmmm…Tristan. Ei bine, Tristan al meu a cunoscut la un moment dat o fata. Pe numele ei…hmm…Isolda. Draguta, zicea el. Eu m-am abtinut. Si a inceput vechiul joc, batran de cand lumea. Scoate fata in oras, imprieteneste-te pe facebook, ia-i numarul de telefon etc. Nu neaparat in ordinea asta.

Si daca tot a primit numarul de telefon al fetei, Tristan a considerat de bun augur sa inceapa o curte asidua prin intermediul satelitilor. Adica scria sms-uri. Da’ multe nene. Cred ca la un moment dat ajunsese sa scrie smsurile, un pic mai repede decat vorbea. Sau pe-acolo. O singura problema tulbura inceputul promitator de romance siropos. Isolda era cu ceva ani mai tanara ca Tristan (intr-o ecuatie matematica, cu o singura necunoscuta, „ceva” = 10. Spre 11). Asa ca sms-uri cu texte de genul „te-ai nascut pe furtuna, ca esti traznet ?” (daaaa, ati citit bine) Continuă lectura