Dansezi printre kile

Mă oameni buni, sâmbăta trecută a fost ziua unui prieten bun şi omu’ ne-a scos la Berăria H. Prilej cu care mi-am reconfirmat o observaţie personală ce mă bântuie de nişte ani încoace: frate, femeilor grase ar trebui să li se interzică prin lege să danseze în locuri publice. La fel şi bărbaţilor săriţi bine de 40 de ani. Zbânţuiele lor sunt groteşti, penibile şi asezonate cu o doză bună de ridicol. Serios, nu te poţi uita la o femeie grasă dansând (şi nu mă refer la blues-uri ci la ţopăială) fără să faci, măcar în gând, o constatare răutăcioasă (recunosc, ale mele au fost mai mult decât răutăcioase şi au fost spuse în gura mare). Dar poţi să fii tu Maica Tereza, când vezi ditamai „dulapul” facând chestii care la greutatea aia devin caraghioase, tot îţi mijeşte un zâmbet în colţul gurii şi o ironie muşcătoare în minte. D-apăi mie care nu sunt nici pe departe vreun suflet atât de pur şi curat.

Cum a invatat Oana Roman sa inoate

Degeaba au incercat toata copilaria ei s-o bage in apa si s-o faca sa pluteasca. Micuta Oana nu reusea si pace. Prin clasa a patra au si renuntat, pentru ca incepusera sa faca scandal administarorii de stranduri si piscine. Cand intra in apa, dizolca un volum de apa suficent de mare incat sa necesite reumplere partiala (fir-ai al naibii Arhimede, cu legea ta cu tot).

Vara trecuta, intr-o dimineata petrecuta pe litoral, Oana