Nevorbiţii

Doi am. Doi din ăştia cunosc, pe toată viaţa mea. Dar mă feresc de ei ca dracu’ de tămâie. Cea mai nefericită specie din universul ăsta este „nevorbitul”. Şi nu ştiu cum naiba se face dar, ambii pe care-i stiu eu, sunt bărbaţi. Deşi de la o femeie te-ai aştepta să dea mult si degeaba din meliţă, este eronat, ăstia doi sunt bărbaţi. Ca să fiu corect până la capăt, arată masculin amândoi, dar sunt convins că ouăle le-au intrat de mult in interior. Iar în loc de „ţuţuşmec”, trebuie că au un început accentuat de vagin.

Prinţesele-piţi şi flautul fermecat

Guest Post by Ana R.

La mica mea barfa de vinerea trecuta despre barbatii neintarcati la timp, a raspuns unul dintre cititori, pe numele lui JT. Care, cu multa „suferinta”, ne expunea trauma traita de el atunci cand prietena lui nu a vrut sa ii calce o camasa, in conditiile in care el era presat de timp. Fetele de pe blog aproape l-au linsat, explicandu-i cu mult aplomb ca e cam …….. (completati voi linia punctata, oricum s-au folosit toate „epitetele” posibile) pentru ca si-a parasit prietena dintr-un motiv asa tampit.

Prietenia dintre femei si barbati

Guest post by Ana R.

Conform unei teorii extrem de cunoscute nu exista prietenii sincere si total dezinteresate intre femei si barbati. Cica toti barbatii ce ne sunt prieteni devotati, ne-ar cam tavali prin oaresce cotloane, daca le permit imprejurarile. Si pentru ca am vazut tema asta dezbatuta exclusiv de barbati, cred ca ar trebui un pic privita si din perspectiva feminina.

Mi-s nervos cu nervii

Pentru ca s-au dus alea trei zile in care „trebuie sa fim mai buni si sa purtam lumina in suflet” si acum toata lumea s-a intors la rautatea obisnuita de fiecare zi, mi-am permis sa ma enervez un pic. Si m-am gandit sa scriu aici cam care mai sunt chestiile care m-au scos din pepeni, zilele astea:

sursa foto

-Glumele rasuflate cu miei, oua si lumanari. Ah, si cu Isus. Care au fost funny la inceput. Repetate an de an… oh, mama.

Martie razboinic

Pentru ca tot e saptamana asta in care sexul (asa-zis) slab trebuie sarbatorit si adulat, voi face si eu asta. In stilul meu. Asa ca voi scrie despre noi, barbatii.

Dupa cum bine se stie, noi masculii, suntem o specie superioara. Noi am dus razboaiele, noi le ducem si acum. Sau nu credeti ca tot razboi se cheama lupta pentru cel mai bun loc de parcare din fata blocului ? Ori aveti impresia ca, sa duci gunoiul dupa zece seara, e vreo joaca de copii ? Jumatatea de zi pierduta sa repari “priza aia care atarna de trei luni” nu credeti ca e tot un fel de batalia de la Trafalgar, la scara mai mica ? Greata superioara cu care storcim paianjenul ala care v-a facut sa zbierati, nu tot din vanatorul ancestral care zace in noi vine ? Si modul cum scoatem noi smartfonu’ din buzunar, nu vedeti ca aduce a John Wayne ?  Da, noi suntem razboinici moderni. Noua nu ne e frica de nimeni si nimic. Cu foarte putine exceptii. Pe care, doamnelor si domnisoarelor, o sa vi le dezvalui azi. Pentru ca, orice razboinc modern se teme de: