Dacă voi credeaţi că numai urşii mormăie

Se întâmplă ceva cu fata asta, vă zic. Articolul de săptămâna asta este cel puţin la fel de amuzant ca ăla de săptămâna trecută. Hmmm, ce-o fi păţit?

 

Guest Post by Ana R.

 

După căsătorie bărbații devin monosilabici. După un „DA” hotărât și plin de emfază, urmează anii în care mormăiala aia hârjâită poate însemna orice.

-Mhhhhhhmda, iubito, duc gunoiul secolul asta.

 -Mhhhhhhnu te pot ajuta la curățenie, pentru că mă pregătesc de un iminent cataclism planetar. Ce-i cu berea din mână? Încerc să o salvez.

Sunt o fată deosebită. Lumea e rea şi bărbaţii porci.

Am o amică ce se plânge periodic ca o interpelează pe facebook tot felul de băgători in seama, care au de vorbit cu ea o gramadă de chestii. Subiecte de o importanţă deosebită cum ar fi „ce mai faci?” sau „tu ai prieten?” şi altele din aceeaşi categorie. În cele din urma fata a cedat nervos şi şi-a pus drept cover photo exact chestia pe care o vedeţi mai jos.

Arunc-o pe mă-ta din creier!

Hai ca tot sunteti multi dintre voi care ati citit articolul cu barbatii care raman legati printr-un trainic si invizibil cordon ombilical de mame. S-a ras, s-a glumit, s-a comentat, dar pana la urma cred ca nu exista nimeni care sa nu se fi gandit ca treaba e exagerata, pentru farmecul povestirii. Ca doar asa am facut si eu. Adica, hai ma, n-ai cum sa ramai legat de ma-ta toata viata, ca e penibil. Da, e ok sa halesti ce-ti pregateste de mancare, cand mai treci s-o vizitezi (pana la urma n-am nascocit eu vorba „mancare ca la mama acasa”). E ok sa-i asculti sfaturile, ca n-a trecut femeia prin viata de pomana. Dar cam la asta ar trebui sa se reduca interactiunea mama-fiu, dupa o anumita varsta.

Ei bine, chiar se pare ca m-am inselat. Pentru ca zilele trecute una dintre cititoarele mele (care mai comenteaza pe aici sub numele de „Miki”) mi-a trimis pe mail o scurta povestire, care mi-a zdruncinat serios perceptia despre barbati. Ia fiti atenti aici.

Bărbaţii, eterni prunci neînţărcaţi

Guest Post by Ana R.

Intarcarea unui copil de sex masculin poate varia de la varsta de 3 luni, pana la cea de 77 de ani. Sau pana crapa de batranete coana ma-sa. Daca e una bine intretinuta, ai toate sansele sa mori tu de nervi inainte de a-si da ea obstescul sfarsit. Habar nu am de ce au tendinta mamele baietilor sa isi tina progeniturile cu nasul intre sanii sau fustele lor pana la adanci batraneti. Chit ca izvoarele de lapte au secat de mult, gasesc ele o metoda de alaptare psihologica. Cu care isi leaga, prin fire nevazute, „copilasul” de propriile fuste. Iar tendinta actuala este ca barbatul modern sa sara din patul de adolescent intarziat din casa parintilor, direct in patul nuptial. Asa ca isi ia cu el, alaturi de noua femeie din viata lui, si metehnele dobandite la mamica acasa. Care mame, din excesiva protectie, nu isi pun baietii sa faca mai nimic. “Lasa mama ca si asa o sa ai in viata destule greutati, treburile casnice sa le faca nevasta-ta. Ce, eu nu i-am facut lu’ tac-tu?”. Asta neimpidicandu-le sa-si bodogane barbatii pentru ca sunt lenesi si comozi, in timp ce produc noi specimene create dupa fix acelasi tipar, intr-un continuu cerc vicios. Si mai amuzante sunt mamele care isi calca pe inima si-si mai dojenesc mostenitorii „o sa te injure nevasta-ta aia cand te vei insura si o sa vada ca nu stii/vrei sa faci nimic… sa vezi ce o sa ma injure si pe mine”. Dar de pus sa isi adune sosetele si chilotii raspanditi peste tot, nu-i pun.

Nu mai esti barbatul pe care l-am cunoscut

 Guest post by Ana R.

 

Pentru ca domnu „sefu’ blogului” a zis ca sunt cam critica la adresa barbatilor, azi facem un fel de autocritica la adresa femeilor.

Nu pricep de ce ne straduim noi femeile sa ne dresam barbatii? Ca si cum l-am primit in viata noastra in varianta de baza si acum il vrem brusc full option. Desi in viata reala parem, unele dintre noi, destul de inteligente, atunci cand este vorba despre barbatul de langa noi ne transformam in aceste Siegfried & Roy si ne dorim  varianta lui imbunatatita. Cea mai imbunatatita.

Adica, mai fata, daca era atat de putin tangent cu idealul tau de perfectiune de ce l-ai ales pe asta? Cum de ce? Pentru a ne da sansa sa incepem sa-l modelam dupa gustul nostru. Intotdeauna pentru pampalaul de langa noi e loc de mai bine. Fetelor, sa va zic ceva, daca nu l-a dresat ma-sa sau viata pana in momentul intalnirii cu noi, pai nici cu biciul sau pistolul nu mai ai sanse de izbanda.

Masculinele

Guest Post by Ana R.

 

Nu stiu daca numai eu sesizez aceasta tendinta sociala dar observ ca barbatii din ziua de azi se demasculinizeaza pe zi ce trece. De cateva mii de ani barbatul functioneaza pe post de stalp al casei, el ia deciziile legate de adapostul familiei, de sursa de hrana, iar transformarea acesteia in friptura cu sos era in sarcina femeii.

Eee…. astazi nu mai e asa. Astazi toti detinatorii de excrescente pe corp se pricep la maxim la toate lucrurile muieresti. Sunt fascinata de toti mirii pe care ii observ pe la nunti si care se lauda major ca ei au ales nu stiu ce panglicute si floricele. Care au idee ce e aia culoarea predominanta a nuntii sau care stiu ce e aia o cocarda si o prefera din flori naturale.

Cand femeile sunt mai puternice…by Ana R.

Pentru ca m-a provocat colegul de blog, la povesti despre violenta de orice forma, asupra psihicului sau fizicului feminin, mi-am adus aminte de o intamplare de pe vremea comunismului. Eu am locuit intr-o zona a Bucurestiului unde erau foarte multe unitati militare. Implicit, in blocul meu erau foarte multe cadre militare si din politie (militie, pe vremea aia). Noi stateam la etajul 6, iar la etajul 7, fix deasupra noastra, locuia o familie cu doi copii. Ea era ceva ingijitoare, iar el politist (militian). Problema era ca tovarasu´ militian era un alcoolic notoriu, care isi teroriza familia fara incetare.

La noi barbatii munceste, manca-ti-as…by Ana R.

Sistemul social la nemti este atat de permisiv cu cei ce nu muncesc, incat unii considera ca e mai profitabil sa stai acasa, pe ajutor social, decat sa muncesti primind salariul minim pe economie. Si cand statul este atat de baiat bun incat iti plateste chiria pentru locuinta, iti cumpara televizor si telefon, ca de, conform constitutiei trebuie sa ai acces la informare, evident ca te simti imparat si incepi sa ai idei de genul: cat de prost sa fii sa te duci la munca?

Zilele trecute, ma duc cu copiii in parc. Langa mine niste conationale scuipa seminte si asculta manele la telefon. Adrenalina mea creste. Copiii se joaca nestingheriti, eu scot o carte si incep sa citesc. Cartea era in romana, proasta inspiratie in ziua respectva, pentru ca se prind conationalele.
– Aaa, tu esti romanca!