To be or not to be…acasa la parinti

Am asistat la niste discutii in contradictoriu despre cum e mai bine. Sa pleci de acasa de la ai tai cat se poate de repede sau sa o mai lalai prin zona niste ani buni? Si cum citeam doar opiniile celor care plecasera (sau nu) de acasa, am incercat sa-mi dau seama cum e cu treaba asta si din punctul de vedere al parintelui. Adica astia ce vor? S-o taie odrasla cat mai devreme? Sau sa stea prin preajma pana intra nepotii la facultate? Pai daca e dupa nevasta-mea, fie-mea ar trebui sa plece de acasa poimarti spre niciodata. Eventual sa dea mesaj si un raport exact (cat mai detaliat, daca se poate) al locului unde se afla si cand o fi maritata, cu doi copii. Sa zicem ca am considerat acest exemplu neconcludent. Si m-am apucat sa fac un mic sondaj printre colegii mei care au copii mai mari. Uite ce-am aflat: Continuă lectura

Apa calda si fetele grabite

Am locuit o vreme intr-un camin studentesc de fete. Fostul „Occidentului”, daca il mai stie careva. Fetele spuneau despre el: „asta a fost mai demult bordel, apoi spital de nebuni, iar acum e si una si alta”.  Nu puteam sa le contrazic. Asa imi parea si mie. Ba chiar din comparatiile cu prima lui functionalitate, puteai sa tragi si ceva foloase. 😉 Era o constructie veche si nasola, dar pozitionata excelent, aproape de scoala. Rahat cu perje, fix ca e aproape de scoala ma interesa pe mine. Era plin de femei si chiar in centru, adica aproape de locurile de „pierzanie” ale studentului roman, ajuns in Capitala.

Nu eram singurul baiat din camin. Ca si mine, mai erau altii care-si incercau abilitatile de a forma un cuplu. Si-ti trebuiau „abilitati”, nu gluma. Ia incercati voi sa „faceti ceva” (vorbesc de chestia aia care implica dezbracatul ambelor parti), intr-o camera in care mai existau inca doua perechi. Continuă lectura