Partidul, Ceausescu, Romania

Am citit un articol la Sebastian, care m-a “atins”. Si cum ma lovesc si eu de cei din jurul meu, care nu au trait o zi din acele timpuri (sau atat de putin ca nu-si amintesc nimic) as vrea sa scriu si eu un pic pe acest subiect: era mai bine sau mai rau înainte de 89?

Da, pentru noi cei care am trait din plin pe vremea lui Ceausescu, pare bizar ca cineva sa-si aduca aminte ce bine era. Si, ca sa nu avem discutii, va spun exact cum stateau lucrurile in cazul meu. Maica-mea profa de romana. Salariul in jur de 3000. Meditatii cat cuprinde. Adica macar inca pe atat, ca bani. Sa nu mai vorbim de tigari, dulciuri, fructe, carne si ce mai pica in sesiunile de examene (treapta intai si bac).

Taica-meu inginer chimist, salariul peste 4000. Si eu cred ca era binisor peste 4000, pentru ca mereu auzeam discutii despre cum „la voi nu se mai dau fluturasii de slariu”?

Sunt demiurgul copilului meu?…un fel de continuare a postului de ieri

Pentru ca postul de ieri se lungise prea mult, nu am mai avut cum sa termin tot ce voiam sa spun. Si asa mi-am auzit vorbe, ca sunt prea lungi articolele. Desi, puteam sa jur ca textelor mele (asa profunde si pline de substanta 🙂 ) li se potriveste perfect stravechea vorba a femeilor (de scurta poa’ sa fie cat de lunga), se pare ca nu e chiar asa. Prin urmare, am continuat azi.

Asa cum ma asteptam, m-ati intrebat si cum am procedat vis-à-vis de droguri. Ei bine, cred ca acest subiect de-abia de acum inainte devine de actualitate, in cazul meu. Corina (fie-mea) are 16 ani si jumatate. Pana acum nu s-a pus problema lor. Dar sunt convins ca de acum incolo se va pune.

Tot ce am putut sa fac pana la ora asta, dupa cum ii spuneam si cititoarei care a intrebat ieri, a fost sa ii bag un bucata joint, de maria-ioana, in gura.