Prezenta de spirit

Exact langa blocul in care am copilarit, ca prin minune mai ramasese nedemolata o casa. Fusesera ele mai multe, dar usor-usor au disparut, lasand loc blocurilor tip „cutie de chibrituri”. E vorba de chestiile alea pentru locuit (cica) din „prefabricate”, care se construiau in cateva zile. Serios, nu stiu daca ati prins asa ceva. Veneau cu macaraua si cu panourile gata facute. In cateva zile blocul era in picioare.

Vise, nene

Zilele trecute am trait sentimentul ala nasol pe care il ai dupa ce te trezesti, cand tocmai ai avut un vis in care se facea ca ai bani. Multi bani. De obicei ii gasesti. Stiti senzatia? Vi s-a intamplat vreodata? In primele clipe traiesti asa un amestec de confuzie cu bucurie. Apoi te dezmeticesti de tot si iti dai seama ca ai visat. Iti vine sa mori de nervi ca purcoiul ala de bani, care tocmai iti gadilase buricele degetelor s-a dus, nu mai e. E atat de nasol de zici ca i-ai pierdut cu adevarat. Ti-e asa o ciuda, ca te deprima.

sursa foto

Si de aici mi-au venit in minte toate cosmarurile care mi-au populat noptile. Nu stiu cum e la voi, dar eu de-a lungul vietii am avut cateva care s-au tot repetat. Ah, sa nu uit. Cica nu am visa in culori. Un cacat, cosmarul copilariei mele a fost orchestra ai carei componenti erau niste draci rosii