M-a făcut mama critic de film

Hai mă că glumesc. Nu m-a făcut. Dar am mai văzut zilele astea nişte filme destul de noi şi mă gândeam ca poate v-ar fi de folos să vă zic ce şi cum.
Continuă lectura

Reclame

Ma che cazzo e lo Hobbit?

A se citi cu „h” mut, adică: „lo obbit”. Exact asta a fost replica unui amic italian atunci cand, la cinematograf fiind, nevasta-sa l-a rugat sa intre la „The Hobbit”, in loc de comedia pe care voia s-o vada omul. Si cred ca intrebarea rezuma exact ceea ce simt si eu acum, dupa ce am reusit sa vad si ultima parte a trilogiei: mai lasati-ne dracului cu Hobbit-ul vostru, ca ne-a ajuns!
Continuă lectura

N-a fost sa fie

Am fost joi la film. La cinema Studio. Si pentru ca am ajuns fix inainte sa inceapa, am mai prins loc doar la balcon. Am un sfat pentru voi: daca masurati mai mult de 1.70 m inaltime, nu aveti ce sa cautati acolo. Genunchii mei poarta si acum urmele lemnului de la spatarul scaunului din fata. Si credeti-ma, am incercat in fel si chip sa nu ajung la el. Pur si simplu nu ai cum, la etaj este pentru pigmei.
Continuă lectura

Interstellar

Fratilor, mergeti sa vedeti „Interstellar”. Atat pot sa spun. Care pe unde sunteti, sa nu cumva sa-l ratati. Nu sunt un fan al genului SF, dar filmul asta…

Eu l-am vazut la IMAX, ceea ce v-as recomanda si voua, pentru ca a fost realizat special pentru acest format. Nu va povestesc niciun cuvant despre actiune, simt ca ar fi de prisos. Doar repet: nu aveti voie sa-l ratati!!! Si daca nu va place, intrati aici si injurati-ma. La liber. Promit ca nu moderez comentariile. 😉
Continuă lectura

Die Hard si niste hoti de prajituri

Guest Post by Ana R.

 

Eram prin generala, nu cred ca aveam mai mult de 9-10 ani. Ne-am hotarat cativa mai rasariti din clasa sa mergem singuri la film intr-o sambata. Prin ai mai rasariti din clasa ma refer la cei ai caror parinti munceau in regimul zi- lumina. Noi cu cheia de gat si cu ghidul de micul supravietuitor in buzunar, langa guma Turbo, puteam face fata cam oricarui cataclism natural. Sa ne convingem babacii ca mergea si un profesor cu noi a fost floare la ureche. Ai nostri treceau pe la scoala doar cand ne faceau pozele de la sfarsitul anului. In rest sedinte cu parintii nu servea aproape nimeni, pentru ca toti aveau program de lucru “sclav pe plantatie”. Marea noastra majoritate eram copii singuri la parinti, tocmai din dorinta acestora sa nu mai produca suferinte si altor progenituri lasate in voia sortii. Continuă lectura