Usturoi, un film dat dracului

Dragii mei, am un coleg intr-ale scrisului, aflat intr-o grava suferinta. Blogul pe care il foloseste pentru a-si dezlantui talentele de scriitor, se afla in plina operatiune de reconstructie. Si cum mai degraba gasesti un mecanic auto care stie sa cante simfonia a noua la pian cu o singura mana, in timp ce cu cealalta gateste, decat un scriitor care sa stie si web-design, amicul meu simte ca nu mai rezista fara sa-si reverse undeva efluviile de inspiratie. Asa ca, plin de solicitudine, i-am pus la dispozitie pentru azi, modestul meu blog. Sper sa va placa. Luati de cititi un Guest Post by Damian Gicoveanu:
Continuă lectura

Reclame

Alo, asteptam provincia

Guest post by Ana R.

Cand am anuntat in cercul de cunostinte ca am de gand sa imi petrec restul zilelor cu un banatean, o „prietena“ mi-a spus ca e foarte dezamagita de mine, pentru ca imi „iau” un provincial si ca avea pretentii de la mine. „Nu este acceptabil sa iti iei un taran, tu ai o educatie si o cultura, precis habar nu are cum sa se imbrace si sigur familia lui te va face de ras”. Pentru ea era egal cu zero ce fel de om este, ori ca eu eram lesinata dupa el sau ca iubirea invinge orice bariere. Daca nu avea buletin de Bucuresti, insemna ca inca ii mai curgea tarana de pe trupsorul vanjos, in anumite imprejurari.

In inocenta mea tampita nu am inteles vreodata acest elitism al bucurestenilor. Continuă lectura

Knock-Out Game de Romania

Strada pe care locuiesc eu, desi se afla in buricul targului, este plina ochi de tigani. Mda, imi pare rau, dar dezavuez formula de adresare „cetateni de etnie roma”. Nu fratilor, sunt tigani ca toti tiganii, colorati, guralivi, perversi, hoti, lenesi si toate celelate adjective care pot fi asociate cand pomenesti de aceasta rasa deosebita. Dupa ce am citit articolul asta, ma gandeam cu groaza cum ar fi sa inceapa damblaua jocului asta si pe la mine pe aici. Nu de alta dar acum cativa ani cand toata lumea putea sa calareasca un scuter, pentru ca nu trebuia niciun fel de permis, la mine sub ferestre era un adevarat circuit de motocros. De dimineata, pana dimineata, traiam in urlet de motoare ambalate si pit-stop-uri. De la cele mai nenorocite gioarse, pana la cate un Vespa aproape nou (astea cred ca erau sutite), alergau ca urmarite de draci, prin linistea si somnul meu, care se dusesera dracului. Nu a fost nimeni mai fericit ca mine cand a „trecut” legea care spune ca ai nevoie de permis si pentru scuter. La revedereeeeeeee San Marino motogp, bine te-ai intors linistea mea. Continuă lectura