Herzlich willkommen Herr Präsident Johannis!

Guest Post by Ana R.

 

L.E. Am aflat de la cei care asteptau sa voteze la München: „disperatul”, care cerea pe facebook un generator de curent, se numeste Marcel Stanica. A donat din banii lui 3700 (trei mii sapte sute!!!) de cafele si ceaiuri, pentru cei care stateau la coada aia imensa. Cica s-au ars sigurantele in Consulat atunci cand a bagat fierbatoarele in priza. Serios. Asa ca, in numele tuturor celor de acolo: danke schön!

Si eu sunt unul dintre romanii ce au stat la coada pentru a vota la München. Si sunt tare mandra de asta. Evident ca nu am reusit, dar am petrecut una dintre cele mai frumoase zile de cand sunt romanca. A fost o zi in care am fost tare mandra de romanii mei ce mi-au demonstrat, dupa multi ani, ca suntem uniti in a lupta pentru tara. A fost prima oara cand am vazut bucurie in ochii lor si speranta. Pe langa asta era enorm de multa determinare.

Am ajuns acolo la 8.20 si cred ca erau deja stransi mult peste 1000 de oameni care asteptau cuminti in rand. Plecasem de acasa cu o cana izolatoare de ceai. Care, absolut intamplator (fiind singura pe care o am) era cu Mickey Mouse pe ea. Radeam cu vecinii de coada si suferinta, cand le explicam ca nu este o declaratie politica. Continuă lectura

Reclame

Linia de tramvai

Vineri seara ma duceam cu prietenul meu R. sa ne intalnim cu cineva. Catre Eroii Revolutiei, aglomeratie ca la balamuc, toate benzile ocupate si coada pana la Tineretului. Dupa ce l-am facut albie de porci, ca pune intalniri la ora asta (mai era jumatate de ora si incepea meciul Stelei cu Vasluiul, iar la ora aia eu nu stiam ca vor manca bataie si speram sa ajung la meci pana incepe, nu dupa), m-am resemnat si stateam in coloana asteptand sa inaintam cu viteza melcului turbat.
Sa stai in trafic in Bucuresti, pe langa ca este o adevarata incercare a nervilor, este cel mai bun prilej sa studiezi tipologii si caractere. Pur si simplu ai timp sa observi in jurul tau tot felul de chestii. O vezi si pe pisi (care de multe ori e chiar piti) care scrie pe facebook si conduce (adică se chinuie cu volanul si maneta aia din podea), il vezi si pe nesimtitul care deschide usa si varsa scrumiera pe jos, Continuă lectura

Cu de toate, more or less

Am mancat pentru prima oara un sandvis de la Subway, in Londra. Mi-a placut de m-am scapat pe mine (doar un pic asa). Dar pentru ca eu sunt rau de foame, ca sa ma conving ca nu l-am apreciat doar pentru ca aveam burta lipita de sira spinarii, am repetat experienta in seara urmatoare. Aceeasi senzatie, placut mult la baiat. Ah, sa nu uit, trebuie sa fac o paranteza. Eram acolo la coada, cand unul dintre englezoii din spatele meu, rupt de beat (sambata seara sintagma „englez beat” devine pleonsam) a hotarat ca din acel moment el devine angajat Subway si trebuie sa treaca in spatele tejghelei. A plecat de la rand, a trecut in partea cealalta, langa proaspetii „colegi”, i-a luat unuia din mana comanda pe care ala tocmai o executa si a intrebat foarte natural clientul: „cu ce sa fie”? Iar customerul, mai mult decat inspirat si dezinhibat, a intrat in joc si a zis: „ceapa si rosii”. Eu de-acum ma uitam pe unde sa ma adapostesc cand incepe bataia. Continuă lectura

Trenul galben fara cai…metrorex

La cererea cititorilor, care au considerat deosebit de utile indrumarile mele (modest, stiu) pentru calatoriile aeriene, am finalizat si un set de sfaturi pentru circulatia in subteran. Ma astept sa-l vad tiparit, cat de curand, in vagoane si in statii. Pana una alta, please mind the gap!

GHID PENTRU CIRCULATIA CU METROUL:

Prima regula este ca o calatorie cu metroul se pregateste inca de acasa. Astfel, trebuie sa cedezi tentatiei de a te spala si a folosi deodorantul. Daca pe perioada iernii se mai permite sa emani un miros oarecum placut, vara se interzice cu desavarsire. Regulile spun ca o calatorie este reusita dupa minim doua zile de umblat prin arsita, fara utilizarea sapunului. Continuă lectura

Mic ghid pentru supravietuirea in calatorii aeriene

Am reusit, pe principii empirice, sa va strang la un loc toate informatiile de care aveti nevoie, in caz ca vreti sa plecati pe undeva cu avionul. Daca nu reusiti sa le retineti, ati putea sa vi le tipariti si sa le luati cu voi. S-ar putea dovedi vitale in lupta impotriva celor doi adversari recunoscuti, in cazul zborurilor cu avioane de linie: companiile aeriene si ceilalti pasageri. Asadar, aveti mai jos tot ce va trebuie:

Este foarte important sa va asezati devreme la coada de la poarta pentru imbarcare, pe aeroport. Cu cat mai deveme, cu atat mai bine. Sunt sanse sa plece avionul fara voi, asa ca mai bine stati acolo o ora-ora si jumatate in picioare. Macar sunteti siguri. Nu va lasati prostiti de linistea celor care stau pe scaune. Ea este inselatoare. Continuă lectura

Partidul, Ceausescu, Romania

Am citit un articol la Sebastian, care m-a “atins”. Si cum ma lovesc si eu de cei din jurul meu, care nu au trait o zi din acele timpuri (sau atat de putin ca nu-si amintesc nimic) as vrea sa scriu si eu un pic pe acest subiect: era mai bine sau mai rau înainte de 89?

Da, pentru noi cei care am trait din plin pe vremea lui Ceausescu, pare bizar ca cineva sa-si aduca aminte ce bine era. Si, ca sa nu avem discutii, va spun exact cum stateau lucrurile in cazul meu. Maica-mea profa de romana. Salariul in jur de 3000. Meditatii cat cuprinde. Adica macar inca pe atat, ca bani. Sa nu mai vorbim de tigari, dulciuri, fructe, carne si ce mai pica in sesiunile de examene (treapta intai si bac).

Taica-meu inginer chimist, salariul peste 4000. Si eu cred ca era binisor peste 4000, pentru ca mereu auzeam discutii despre cum „la voi nu se mai dau fluturasii de slariu”? Continuă lectura

Just a perfect day

Ieri, cand soarele ala misto era sus pe cer si ma gandeam tot mai abitir cum ca ce misto ar fi sa ies sa “sorb” cate ceva la o terasa, suna telefonul. Creatorul povestii cu “doamna Nemes”, ma anunta ca la cinemateca e un film cehoslovac din 67. Primul film din lume interactiv. Mergem ? Mergem.

Da omu’ telefon sa faca rezervare. “Nu e nevoie, veniti dumneavoastra cu 30-40 de minute mai devreme si ati rezolvat” l-a anuntat vocea din partea cealalta. Zis si facut. La 19.30 ne-am infiintat la “sala Eforie”. Numai ca planul de acasa, nu se potriveste niciodata cu povestea de la telefon. Rauri lungi de hipsteri se scurgeau catre acelasi loc. Coada ca la balamuc.

mihai_vasilescu_cinemateca

A propos, e vreun trend acum pe care nu-l stiu eu, daca esti hipster trebuie s-o arzi si un pic gheianu? Continuă lectura